pentru P, viitoarea mea soție
Noaptea când pre ceruri luna-și varsă tainic mângâierea,
Când făr de glas ea glăsuiește a ei veșnică tăcerea,
În mii de stele neștiute aprinzând lumina-n toate
Și-așternând în ochii noștri veșnica singurătate,
Privesc lung zări neștiute și aproape-aș suspina,
Nu îți știu nici al tău nume, doar nespusa fața ta,
Auzit-am al tău trilul și-a ta dulce glăsuirea,
Ani lumină înghețară potrivindu-ne privirea.
La-nceput nu era timpul, Demiurgul nu-l țesură,
De la faceri pân-acuma nicio clipă nu trecură,
Peste-ntinderi nenăscute stăpânea-ndelunga pace,
Ca un prunc dormind cuminte ce era atuncea... tace.
Fost-a veac? Ori n-a fost nimeni că să știe nefăcutul,
Pe el omul nu se știe, dar necunoscutul?
Dintr-un punct din niciodată, nu știu când era s-apară,
Sfinte mâini brodau în tihnă şi-universul le scăpară,
Iar din drojdia divină, nefăcutul de alături
Se cernuse sori și stele revărsând lumina-n pături,
Galaxii deopotrivă se ciocnesc și-și schimbă fața
Iar comete se pogoară aprinzându-li-se gheața.
Tu ai fost la toate martor, te-ai născut naintea lor,
Toate-acum se depărtează numai pentru al tău dor,
La un moft, căci tu ești soare, aurore verși în lume,
Sau în chip de lună marea tu o tulburi făcând spume.
Ea cu valuri îți suspină, fără liniște îți cântă,
Nu e nimeni să priceapă cât de mult ea se frământă.
Mâini de înger te făcură și nu speța omenească
Atunci când primit-ai viață tremurând bolta cerească.
Tu pe creștet porți haloul cel scăpat din mâini de zeu,
Iară-n suflet tu ții focul dăruit de Prometeu.
Ca o taină fără margini te-am privit căci ești lumină,
Păreai Venus cea din mare întinzând mâna ta fină,
În triumfu-i Galateea mi-ai părut și m-ai domnit
Într-o seară când cuminte tu la mine ai venit.
Al tău pântec e izvorul unde nimfele se-adapă,
Unde păsări cântătoare cuibul vor să și-l înceapă.
Tu din rană nu verși sânge, dacă plângi e Siluamul,
Și Iudeea ridicând-o și Sumerul și Elamul.
Fost-a deci întreg văzduhul din zvâcnirea cea străină,
Iară tu a lui origini și-a lui cruce și regină.
Ce a fost știi tu în taină, tu vezi toate cum se trec
Și pe mine când adesea lângă urma-ți mă petrec.
