Vai, ce dulce ţi-este chipul și spumoasă ce ţi-i pielea,
Din priviri tulburi nisipul și din grai e numai mierea.
Eşti frumoasă şi divină, ochii cuarţ roz mi-au părut,
Iar gura ta cea făr de vină, ce n-aş da să o sărut?
Hai cu mine în pădure, pașii noștri să se piardă,
Brațul meu trupul să-ți fure iar obrajii să-ți dezmiardă.
Noi un cuib din rămurele cald și tainic să clădim
Iar ca două păsărele noi în dânsul să ne iubim
Mă apropii şi mă plec, braţul tău ca să-l deşir,
Şi din ochi când te petrec parcă uit ca să respir.
Tot aşa şi tu la fel, m-ai privit sfios, cuminte,
Am văzut în tine miel ca icoana celor sfinte
Am văzut şi-angel pur lunecând pe curcubeu,
La pervaz ca să te fur, să-ți fiu dorul numai eu.
Mâna albă şi subţire îmi oferi, dulce idól,
Spre Bizanţ, într-o peţire, întinzând piciorul gol
Ori călare dacă-mi vii, pe o stea am să-ţi urmez,
Iar de dorul ai să-mi ţii eu din vis n-am să-ntremez.
Pe-alla turca dănţuind și răzănd, dulce vedere,
Priviri multe mistuind, eu te-asemui cu Venere
Preste vidul dintre stele ca un soare aduci punte,
Vino în brațele mele ca să te sărut pe frunte.
Buzele îmi sunt purtate pe chipul tău cel luminos,
Din visurile lumii toate noi visăm cel mai frumos.
9 decembrie 2022
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
