Singur,
Mâ gândeam la figura cea fecundă,
Trasată când n-am văzut, din păcate,
Printre blocuri, deloc minunat,
În această ruină, pic de umanitate,
Decât dacă mă detașam o secundă
Și încetam din contemplat,
Când luna îmi părea scundă,
Căci credeam că le pot săvârși pe toate
Și părăsit dau cu dinții de realitate:
Sunt, în viața mare și imundă,
Singur.
vara lui 2015, pe Lipscani
