taie-mi burta ca în cerc, bate ca o inimă şi
trepidează înăuntru-i. ia-mă acum şi fă-mă
baia ta de sânge. conturează cu cuţite strălucitoare
un triunghi pe pieptul meu, pe care
să îl tai apoi. ipotenuza sa să fie între sâni
și să înfăptuieşti astfel cea mai îngrozitoare sexagramă.
dar nu o faci în carnea ta, ce contează?
îţi voi oferi eu însumi mângâierea obrajilor
iar tu îmi vei oferi la rându-ţi mirungerea ochilor.
suntem doi îngeri, iar fluturatul aripilor noastre,
scăpând pene din care se preling lacrimi curate şi dulci,
se aude în perfectă armonie, la distanţă de terţă,
sau de octavă atunci când nu eşti aproape de mine.
suntem doi îngeri care cântă neîncetat în nori
„rex... rex... rex tremendae... rex tremendae majestatis"
soprană şi bas fiind, cu elegantă elocvenţă
ne îmbăiem în nectarul luminii nesfârşite.
în acest moment am douăzeci
și unu de ani, iar bilanţul pe care îl aflu
mă nelinişteşte pe interior în tot aşa chip
precum mă face să tremur pe dinafară.
în tot acest timp, m-am simţit mai puţin om
și mai mult o masă diformă de carne, drapată
cu piele buboasă. oare dacă n-aş mai auzi inima
bătând
sau dacă n-aş simţi organele hârâind,
aş mai şti că sunt om şi că am suflet?
7 octombrie 2021
