"Biruit-ai, o iubire, ai biruit!
Iată-mi pieptul de săgeți străpuns, sufletu-mi plin de durere,
Sângele-n vene s-a răcit, trăiesc pentru plâns, pentru tăcere.
Doar otrava și suspinul bat în rănită-mi inima mea,
O, Clorida făr de milă, supliciul cât va mai dura?
De iubirea-i depărtată,
Din durere în durere, sufletul cel rătăcit,
Ca o corabie pășește, navigând nefericit,
Din val în val purtată.
Furtuna-neacă cerul, întoarce-te soție!
Inima-mi nu vede malul, unde să meargă
Nu știe.
În ce straniu și confuz vârtej mi-e mintea oare rătăcită?
Ba e calmă, ba se-agită, orice i-aș face ea-i tot nemulțumită.
Parcă-n piatră, parcă-n praf mi s-ar preface inima nefericită.
Dar Doamne! Spune, o, spune ce te supără, suflet răsculat,
Spune-mi ce te macină, o spune-mi, căci poate n-ai aflat
Că-n sânul Cloridei tu ai și port și mal.
Doar sprânceana de-mi ridici,
Făr-o vorbă ca să-mi zici
De durere uit și frici,
Iubita mea cea prețioasă.
Nu mai știu martir că sunt,
Nu mai simt nici dorul crunt,
Nici furtuni nu mai înfrunt,
Inima mi-i marea calmă."
Vivaldi, cantata "Amor hai vinto", 1731,
14 noiembrie 2023.
