Vino, Terpsihora, vino, Fornarina nepătată,
Tot ce izvorăște din tine e curat și sclipitor,
Fiecare strop de sudoare, picătura cea de sânge,
Ele sunt apă de izvor şi colț de marmeladă.
Urmele coapselor asemuie crengile vieții,
Privirea ta mângâierea muselinei baroce.
Buricul tău este oglinda mea și privindu-te
Îmi inspiri blândețe și lacrimi, căci privindu-te
Aş plânge un veac cu capul sprijinit
De pântecul tău, fructul cu puf de piersică.
Spune-mi tu, Trei Grații sub un chip :
Să plâng un râu care să ți-l adape
Sau care să ți-l înece în sânge?
Vino, Terpsihora, vino, Erato şi Efterpe,
Trei sub acelaşi trup, în chip treimic, plinit de taină.
Tot ce e frumos şi urât din tine oferă-mi,
Ce e gingaş şi ce e murdar oferă-mi, iată.
Întinde-mi-te, dar, ca Venera din Urbino
Și nu ca roabele lui Polifem, nu ca să te posed,
Ci ca să îți lipesc plasturi și să îți aduc laudă,
Nu ca să te prind în cușcă, nici să îți lipesc zapis,
Ci ca să îți spăl penele și să îți ofer apă.
Oferă-mi tălpile când sunt murdare de pământ,
Oferă-mi mâna când e julită și unghia când e ruptă,
Când miroase a terebentină sau a dulce.
Oferă-mi, madonă, pântecul să îl sărut.
Vino, Terpsihora, vino, Erato şi Efterpe.
28 august 2021