Lupoaica Ascunsa-in Curs De Editare-

Capitolul XIX

Cade ii prinde barbia lui Kety, obligand-o sa il priveasca. Privirea lui era una plina de compasiune si dragoste. Acesta ii spune:
-Dupa atatia ani de cautari, acum in sfarsit apari? Crede-ma, nu te mai las sa pleci ca prima data, Luna mea.
-Stai ce?! Ca prima data?! Intervin eu uimita. Cum adica? V-ati mai intalnit?!
-Da... imi spune Kety rosie in obraji
-Si mie nu mi-ai spus? Sa veti ce razboi va fii in casa, ii spun eu razand. Prin razboi, noi ne urmaream prin casa si ne gadilam, aruncam cu perne una dupa alta.
-Da cine a zis ca merge acasa, unde stati voi?Si daca vad o singura rana, iti fac eu 10!
-Ho Zorro! Prin razboi noi ne gadilam si ne alergam prin casa, iar tu poti sa-mi faci o suta de rani, caci nu vei avea o asa cicatrice, facuta de Alpha Supremi, ii spun aratandu-i cicatricea de pe spate. Si crede-ma, nici eu nu pot pleca. Era sa mor din cauza handibeleului de Brock!
-Ce a mai facut si ala? Cum adica era sa mori?
-Pai... uite aici, ii spun aratandu-i scrisul de pe mana, si am refuzat sa stau langa el, asa ca am plecat, numai ca dupa 4zile, am scuipat sange, mi s-au deschis cicatricile, si sangeram continuu, din cauza lui.
-Da tu nu stiai ca asa se intampla?
-Ba stiam, dar speram ca daca il voi respinge voi scapa!
-Roxx esti moarta! Aproape ai murit si mie nu mi-ai spus nimic?! Acum se explica sangele din gradina. Intervine Kety.
-Da ce era sa te sun si sa iti zic ca mor? Asta era prea de tot, adica... serios! Ii spun eu.
Pe usa pe care eu am izbit-o de perete, apare si un Brock cam jerpelit, cu hainele rupte.
- Ce-i cu tine aici? Il intreb eu.
-Mai bine zis cum naibi ai trecut tu de paznicii aia afurisiti ? Si in plus fara nici o zgarietura! Imi spune el uitadu-se la mine uimit.
- Nu cred ca vrei sa ai parte de diavolul asta mic dintr-un corp de inger. Ii raspunde Kety.
-Oh contre! Am avut parte, si e foarte slaba! Imi spune el mie.
-Da, bine. Deci asa jucam. Cade, mai ai ninja? Aia de la poarta cred ca-s prea raniti, ca sa se lupte.
-Sau cred ca-s morti mai bine zis, intervine Kety.
-Da mai am o tona, de ce?
-Propun o intrecere, lupta cu arme, sabii, pumnale, puteri proprii, cutite zburatoare si minuni de astea. Ce zici Brock, te bagi?
-Eu ma bag, dar mi-e teama de tine, ca ai sa cazi lata.
-Nu-ti face tu griji. In fine, ce zici de azi la ora 4seara, pe terenul de antrenamente.
-Ok!
-Cade, pregateste ce-i mai buni luptatori, ninja, mascati sau ce minuni mai ai.
-Nu-mi mai spune Cade!
-Vreau sa-ti reamintesc, ca nu ma aflu in haita ta, asa ca nu o sa-ti spun Alpha, inteles? Hay Kety, sau ramai cu el?
-Eu nu-mi las prietena iar singura!
-Iar eu nu-mi las parechea, asa ca vin si eu, se baga si Cade in seama.
Eram la parter, dar eu ca nebuna ce sunt, m-am urcat pe acoperis si am sarit. Kety statea linistita, dar Cade facea ca toti prostii pamantului. M-am aruncat, iar la aterizare am creeat un crater destul de mare. Cade se uita la mine ca la masini straine, pe langa Kety care era super linistita. Am zburat, dar aveam o problema, inca ma dureau aripile. Am trecut cu vederea, si am continuat sa zbor, iar porumbeilor le-am facut un norișor, pe care il trageam in zbor. Zburam si ma gandeam: "In sfârșit Kety si-a fasit perechea, si va devenii luna, dar eu? Parca il iubesc un pic pe Brock, dar mi-e frica. " Iubirea e cea care ma face slaba, dar nu pot traii fara ea". Intr-un final am ajuns pe teren. Era ora 3:45 seara, iar eu faceam ture. Intre timp au venit niste matahale de cred ca 2metri si ceva, cativa ninja si niste luptatori. Am dat o tura pana...unde stateam, caci nu o pot numii acasa, sa-mi iau vesnicele haine de lupta negre si noua mea masca violet. Mi-am luat sabia, si pumnalul. M-am teleportat inapoi. S-a adunat o multime destul de numeroasa. Cand am pasit prin multime, s-au dat la o parte, lasandu-mi un fel de coridor pe care sa plec. Il asteptam. In timpul asta mi-am taiat parul,m-am mai antrenat, am ascultat muzica, iar asta nu mai venea. Era deja ora 5. Stăteam eu jos, pe teren, pana am simtit un pumnal in picior. Atunci a m-am ridicat in picioare. Stiam ca ceva nu e bine. Am inceput sa alerg haotic, pana alergam doar intr-o directie. Instinctele imi spuneau ca este aproape.. am alergat pana la casa mea. Ce am vazut acolo m-a inspaimantat. Eram...eu?! Dar opusul meu. Eu eram imbracata cu pantaloni si geaca de piele neagra, ea era intr-o rochie vaporoasa alba, cu pete rosii pe ea, iar la gura avea spume. M-am apropiat de ea, dandu-mi masca jos:
-Cine esti? Am intrebat eu cat de calma posibil
-Sunt Catrine. Raspunde ea uimita.
-De ce arati ca mine?
-Pentru ca sunt geamana ta.
-Ce dracu vorbesti tu acolo, eu nu am surori sau frati!
-Se pare ca tu nu stii.
-Ce sa stiu? Ce nu am aflat? Spune-mi ca exasperez deja!
-Noi doua suntem surori, suntel fice de alpha. ALPHA SUPREMI. Parintii lui Dany nu aveau dreptul la postul acela. Tu trebuia sa fii urmasa, dar la nastere ei ne-au despărțit, pentru a putea domnii ei. Noi suntem gemenele Alpha, numai ca tu trebuia sa iei locul la tron, deoarece tu erai cea luptatoare, cand am fost despartite, aveam 3ani, iar tu erai mereu cea care te bagai la armele tatei. Niciodata nu ai plans, mereu cand erai in paricol, un praf violet te inconjura, si te proteja. La despartire ti-au sters memoria, iar acum nu-ti mai amintesti nimic.
-Oh my fucking god! Fa am o intrebare, tu chiar vrei sa ma omori?
-Nu! Domnie fereste!
-Atunci nu-l omora pe ala caruia i-ai bagat pumnalul in picior, e sufletul meu pereche, dar sincer as vrea sa o faci, numai ca ma omori si pe mine.
-AUCI! Jidica-te handibelule!
-Si sti... si pot sa o fac. Spune el ironic.
M-am dus la el si l-am vindecat.
-Acuma poti, si aveai o lupta de pierdut.
-De unde stii ca o pierdeam? Poate ca tu erai aia.
Eu l-am legat cu puterea, si l-am lăsat acolo, in timp ce i-am inmanat pumnalul.
-Da de ce l-ai legat?
-Ca sa pastreze oxigenul, caci il consuma degeaba.
Aceasta a chicotit si mi-a spus:
-Deci...
-Fara deci! Am intrerupt-o eu in gluma.
-In fine. Ma ajuti?
-Normal. Din cauza lui fiisu am cicatricile astea-ii spun, in timp ce i le arat-, am intrat si-n coma din cauza unui glont de argint tras de el. Deci ma mai intrebi?
-Auci! Urate cicatrici.
-Stiu..e asta-i viata. Deci... vi?
-Da, dar cu domnu aista-spune aratand spre Brock- ce facem?
-Il luam sus.
L-am dezlegat si am urcat.
-Mama! Ce casa mare! Ai si masina? Ma intreaba Brock la intrare.
-Nu, stii, alerg in plina strada, asa in forma de lup.
-Trebuie sa o vad!!!!! Please!
-Ok. I-a si cheile astea, incearca sa vezi de unde sunt.
-Yeyyyy!
-Zici ca-i un copil mic. Imi spune Catrine.
-Stiu, dar ce sa-i fac?
-Da, asai. Dar de la ce-s cheile?
-De la un motor negru. Maine-i ziua lui. In fine. Uite-l. L-a gasit. Spun eu uitandu-ma pe geam.
--------------------------------
Am revenit.
Stiu ca nui prea stralucit capitolul, dar aveam si un triler, numai ca nu reusesc sa-l incarc.