16
Parcurile din oraşele de provincie şi din sate erau pline de mame care împingeau cărucioare şi de oameni care îşi plimbau câinii. Dar Russell Square avea un ritm propriu. Chiar şi femeia care făcea yoga pe iarbă realiza mişcările cu o rapiditate ieşită din comun. De jur-împrejurul oazei de verdeaţă din mijloc, zgomotul traficului nu se oprea niciodată, ca un refren cântat la nesfârşit. În piaţetă, valul de oameni părea fără sfârşit. Oameni care veneau şi plecau, oameni care se izbeau de alţi trecători pentru că erau atenţi la ce mesaj primiseră sau pentru că stăteau la poveşti la telefon. Viaţa pulsa în ritmul traficului. Era un loc în care se întâmplau tot felul de lucruri, poate că nu în sensul fizic, dar în mintea şi în lumea virtuală a fiecărui trecător, rotiţele se învârteau.
Ea privea în jurul ei. Doar două categorii de oameni petreceau mai mult timp în piaţetă: angajaţii de la salubritate şi chelnerii de la cafeneaua din partea de nord a parcului şi cei care stăteau şi priveau. Cei care făceau parte din ultima categorie stăteau aşezaţi la puţinele mese de pe trotuar, sorbind câte o ceaşcă de flat white sau de ceai de plante în timp ce se gândeau la diverse lucruri sau pur şi simplu priveau valul de trecători care li se perindau prin faţa ochilor.
Ea era una dintre acele persoane care observau trecătorii. Se aşezase lângă gard, la masa cea mai îndepărtată de cafenea. Era locul ei preferat. Mirosul răspândit de gardul viu de aproape doi metri îi aducea aminte de vară. Dar mai avea un motiv pentru care se aşeza mereu la această masă: de acolo putea observa în voie piaţeta şi oamenii care o traversau. Îi plăcea să stea şi să analizeze trecătorii. Nu era ciudat cum oamenii cu darul empatiei rar îşi făceau timp să-i privească pe ceilalţi? Ea îi privea mereu. Aşa învăţa cum să se piardă în mulţime.
Dar astăzi nu doar privea: astăzi căuta ceva. Stătea aşezată pe marginea scaunului, cu mâinile pe genunchi. Pe lângă ea treceau oameni îmbrăcaţi cu paltoane negre, albastre, roşii, mov şi galbene. Un curcubeu de oameni normali care îşi vedeau de treburile lor normale. Îşi plimba privirea dintr-o parte în alta, temându-se că ar putea rata ce căuta. Dar apoi o văzu. O apariţie ştearsă, de la părul castaniu-deschis până la pantofii comozi. Ea era femeia care o învăţase cum să se facă nevăzută.
CITEȘTI
Dispăruți
Mystery / Thriller" Întunecată, acordând atenție unui subiect puțin cunoscut, psihopatia, acestă carte este fără îndoială, thrillerul anului 2019. Ca cititor, tremuri când Augusta Bloom e atrasă într-un joc înfiorător, cu mize foarte mari. Ceea ce face ca acest roman...
