34

0 0 0
                                    

— Marcus! Marcus, mă auzi?

Vocea se auzea de departe, ca şi cum ar fi venit de undeva din fundul unei fântâni.

— E inconştient de cel puţin patru minute, continuă vocea.

— Marcus, sunt John, se auzi o altă voce, de data asta venind de mai aproape. Mă auzi?

— A fost lovit de un biciclist şi a dat cu capul de bordură.

Sarah. Prima voce îi aparţinea lui Sarah.

— Îşi revine, spuse John. Marcus, acum îţi voi verifica semnele vitale.

Unde e biciclistul? E şi el rănit?

— A plecat, spuse Sarah.

Vocea încă îi tremura, dar era mai clară, ca şi cum ar fi stat aplecată spre el.

Jameson simţi mâinile lui John în jurul gâtului şi încercă să vorbească.

— Marcus, îţi voi pune un guler cervical. E doar de precauţie, pentru că impactul cu asfaltul a fost destul de dur.

Jameson îşi deschise ochii. Lumina îi rănea ochii şi simţea o durere înţepătoare în spatele capului.

— Hei, eşti bine, spuse Sarah.

Faţa ei se ivi deasupra lui, cu şuviţele de păr înconjurându-i faţa. Încercă din nou să spună ceva, dar nu reuşea să scoată niciun sunet.

O mână o apucă pe a lui şi o strânse uşor.

— Nu-ţi face griji. Voi veni cu tine. Nu e o primă întâlnire perfectă, dar măcar voi avea ocazia să mă dau mare.

Jameson încercă să zâmbească.

DispăruțiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum