Dispăruți

42

Thomas Lake locuia într-o casă în Didsbury, Manchester, împreună cu soţia sa, Suzanne, şi cei doi gemeni ai lor, Lucas şi Jacob. Pe când el şi Bloom mergeau pe alee spre uşa din faţa lor, Jameson se pregătea sufleteşte să fie dezamăgit. Era imposibil ca el să fie acel Thomas Lake descris de Jane.

Un bărbat blond cu tenul măsliniu le deschise uşa. Era îmbrăcat cu o pereche de blugi şi o cămaşă cu mânecă scurtă în carouri. În picioare avea o pereche de papuci cu Dennis, pericol public. Bloom se recomandă, spunându-i că veniseră ca urmare a apelului telefonic în legătură cu Jane, iar el îi invită înăuntru.

Lake se aşeză pe un fotoliu turcoaz. Bloom şi Jameson se aşezară pe o canapea din catifea albastru-închis, poziţionată în faţa divanului.

— Lana? A fost soţia mea. Şi Jane e fiica mea.

— Soţia ta?

Jameson nu-şi putu ascunde uimirea.

— Timp de 18 luni. Ce s-a întâmplat cu Jane? Am văzut la ştiri şi poliţistul cu care am vorbit mi-a spus că voi fi contactat de cineva. Îmi puteţi spune unde e?

— Mă tem că nu, domnule Lake, spuse Bloom.

— Te rog, spune-mi Thomas.

— Credem că ar putea fi cu Lana. Lana a dispărut acum câteva săptămâni. Dar în afară de nişte imagini captate sâmbătă pe camera de supraveghere din staţia Kings Cross, nu avem nicio informaţie.

Suzanne Lake intră în sufragerie cu o cafetieră şi un platou cu biscuiţi pe care le lăsă pe măsuţa de cafea din sticlă. Era o femeie frumuşică, cu părul lung şi roşu şi ochi ce emanau bunătate. Strânse mâna soţului înainte de a se scuza şi a pleca.

— Credem că Lana a fost recrutată de cineva, continuă Bloom.

— Cum aţi spus?

— Când ai văzut-o pe Lana ultima dată? întrebă Jameson.

Thomas Lake îşi coborî privirea.

— Acum prea mult timp.

— De ce? De ce nu ai depus mai mult efort?

Jameson ştia că nu era indicat să se uite la Bloom. Nu voia să-i citească avertismentul din privire.

— Între mine şi Lana lucrurile erau complicate. M-a acuzat de nişte lucruri îngrozitoare.

— Te-a acuzat că erai un dependent de droguri violent care şi-a rănit propriul copil?

Nu fusese intenţia lui să pară că-l judecă atât de aspru.

— Poftim?

Lake se uita când la Bloom, când la Jameson.

— Asta crede Jane despre mine?

Jameson nu spuse nimic.

— Mă tem că da, spuse Bloom. Nu a fost aşa?

— Nu i-aş face niciodată rău lui Jane, sau oricărui alt copil. Şi nu am consumat niciodată droguri.

Jameson nu se lăsa păcălit.

— Atunci la ce te-ai referit când ai spus că lucrurile între tine şi Lana erau complicate?

Lake expiră şi-şi privi mâinile ce i se odihneau pe genunchi.

— Când am cunoscut-o pe Lana eram tânăr şi naiv. Credeam credeam că ea e tot ce am nevoie. Ne plăceau aceleaşi lucruri, aceleaşi sporturi, cluburi, muzică, filme. Credeam că mi-am întâlnit sufletul-pereche.