Dispăruți

27

Şi l-am prins cu raţa în gură, spunea mereu bunica ei, dar până atunci nu înţelesese la ce se referea.

— Acum ştiu la ce vă refereaţi prin extraordinară, spuse Seraphine. Vam găsit teza de doctorat.

Se aşteptase să audă scuze. Asta se întâmpla de obicei când prindea pe cineva pe picior greşit. Dar Bloom zâmbi şi atât.

— Am spus că ştiu la ce v-aţi referit. Mi-am dat seama ce aţi încercat să faceţi.

— Şi ce am încercat să fac, Seraphine? întrebă doamna Bloom cu zâmbetul pe buze.

— Aţi încercat să mă prindeţi. Aţi încercat să mă păcăliţi.

— Şi de ce aş face aşa ceva? întrebă Bloom înclinându-şi capul uşor spre stânga.

Era atât de calmă! De ce era atât de calmă? Seraphine simţea cum furia îi clocotea din ce în ce mai tare în vene.

— Ca să puteţi să mă pârâţi părinţilor, profesorilor şi probabil şi poliţiei.

— Înţeleg, răspunse Bloom. Dă-mi voie să te asigur că nu aş face aşa ceva.

Seraphine se holba la ea, dar doamna Bloom nu avu nicio reacţie. Din nou, acest lucru era neobişnuit. De obicei, când Seraphine se holba la cineva, acel cineva îşi întorcea privirea.

Bloom se îndreptă în scaun.

— La ce crezi că m-am referit când am spus extraordinară?

— La faptul că sunt un soi de monstru.

— Şi de ce ai crede aşa ceva?

— Pentru că teza dumneavoastră despre asta este despre psihopaţi criminali în serie.

Bloom se rezemă de spătarul scaunului şi apoi se încruntă.

— Nu, nu e adevărat. Am analizat adolescenţi şi tineri care au anumite trăsături specifice. Nu erau criminali în serie; niciunul dintre ei nu a comis vreo crimă.

— De ce?

— Mă interesează să văd ce ne face să fim oameni. Şi am vrut să studiez o latură extremă a comportamentului uman, un aspect care mi se pare extrem de revelator.

— Nu, nu la asta mă refeream. De ce nu au omorât pe nimeni?

— Pentru că au ales să nu o facă.

— Sau poate pentru că nimeni nu i-a supărat suficient de tare.

— Sau aşa, spuse Bloom cu un zâmbet abia văzut.

— Şi dumneavoastră credeţi că şi eu sunt psihopată, doar pentru că mă apăr?

— Ce cred eu e total lipsit de relevanţă. Ce contează e ce crezi tu, sau ce ştii tu despre tine şi despre cât de diferită eşti faţă de ceilalţi. Ai spus că team păcălit, dar nu ţi-am spus nimic nou. Tu deja ştiai că eşti diferită. Încerci din greu să ascunzi asta şi, dă-mi voie să spun, o faci cu o stăpânire de sine impresionantă pentru vârsta ta.

— Şi de ce mă aflu aici dacă îmi spuneţi doar ceva ce ştiu deja?

— Ca să ai o persoană care e de partea ta şi care vrea să te ajute. — Să mă ajute cu ce?

— Să te ajute să alegi, Seraphine, spuse Bloom uitându-se la ea.