Dispăruți

28

Comisarul-şef Steve Barker programase conferinţe telefonice zilnice. Bloom formă numărul şi ascultă muzica pe care o auzea de la celălalt capăt al firului. Plănuise să se întoarcă repede de la şedinţă şi să participe la conferinţă împreună cu Jameson, dar nu se aşteptase să dureze atât de mult. Îşi puse căştile în urechi, şi cât aştepta, se apucă să-şi citească e-mailurile. Deschise unul primit de la avocatul din partea CPS. O acuzau pe clienta ei de vătămare corporală gravă. Nu existau dovezi care să sugereze că ar fi fost vorba de intenţie.

Îl auzi pe Barker prezentându-se şi atunci închise fereastra de e-mail.

Cu un ton oficial, agent Logan dezvălui faptul că jocul cu la mulţi ani număra cel puţin 109 jucători. Reuşise în cele din urmă să descopere pagina de internet a jocului, ascunsă bine pe Dark Web, dar nu avea încă acces la ea. Agent Kaye Willis aştepta încă veşti de la mai multe companii de telefonie în ceea ce privea folosirea datelor mobile, dar descoperise că atât Stuart, cât şi Grayson şi Lana descărcaseră toţi ceva asemănător în primele câteva ore de la dispariţie. În timp ce Barker stabilea care erau priorităţile lor în următoarele zile, Bloom văzu că avea trei apeluri nepreluate de la acelaşi număr cu prefix de Londra. Cineva voia neapărat să stea de vorbă cu ea. Ascultă mesajul vocal. Un anume doctor Claude Fallon de la Health and Care Professions Council{10} o ruga să o sune înapoi cât de repede putea pentru că era o urgenţă. Organismul de reglementare sub tutela căruia se aflau psihologii profesionişti era un organism de reglementare pasiv. Bloom nu mai fusese niciodată contactată de ei de când preluaseră ştafeta de la Asociaţia Psihologilor din Marea Britanie.

— Doctor Claude Fallon la telefon.

Bărbatul de la capătul firului avea o voce groasă şi fermă. Bloom intuia că avea undeva la 50 de ani sau poate mai mult.

— Bloom la telefon. Am văzut apelurile dumneavoastră.

— Ah, doamna Bloom. Mă tem că avem o problemă. Am primit o sesizare destul de gravă cu privire la practicile dumneavoastră ca psiholog.

— Pardon?

— Da. Am înaintat reclamaţia la HCPTS{11}.

— Aţi făcut asta fără să vorbiţi întâi cu mine?

— Este o chestiune delicată, şi am considerat că este mai bine să lăsăm profesioniştii să se ocupe de asta. Sfatul meu este să vorbiţi cu un specialist.

Un specialist pe probleme legale, vreau să spun.

Şocul iniţial lăsă loc furiei.

— Cine a depus această plângere? Şi, mai precis, despre ce e vorba?

— Mă tem că nu pot spune mai mult la telefon.

— Puteţi să mă chemaţi în instanţă, dar nu puteţi să-mi spuneţi de ce? Este ridicol. Cer să fiu informată.

— HCPTS vă va contacta pe durata procesului şi vă va da detaliile necesare. Acest apel este doar unul de formă.

— Un apel de formă?

— Aşa cum v-am spus, HCPTS va lua legătura cu dumneavoastră, încheie doctor Claude Fallon.

Nu avea nicio logică. Cu cine lucrase în ultimul timp? Cine ar fi putut să aibă o problemă cu sfaturile pe care le dădea? Cine i-ar fi purtat pică?

Toate pistele duceau spre Dave Jones, individul care îl acuzase pe Jamie Bolton, bărbatul asexuat, că ar fi agresat-o pe fiica lui de 12 ani, Amy. Asta îi mai lipsea.