Primejdie Si Iubire

24. NEPUTINȚĂ

Kay Alvarez

Stau de câteva ore așteptând ca și iubita mea să se trezească. Doctorii sunt agitați, nu știu ce se întâmplă.

-Cine este tatăl copiilor?

-Eu. Zic si mă îndrept spre cel care a pus întrebarea.

-Îmi pare rău că trebuie să va dau aceste vești, dar a intervenit ceva foarte important. Va trebui să mă însoțiți in birou pentru a discuta între patru ochi.

Îl urmez cu inima bubuindu-mi în piept. Cu greu mi-am revenit și eu, am refuzat să mai primesc ajutor medical. Dar Vanessa nici măcar nu a deschis ochii.

-Domnule Alvarez, voi fi rapid si prompt. Domnișoara Smith nu răspunde corespunzător tratamentului. Inima ei nu este destul de puternică. Datorită antecedentelor medicale, nu cred că va mai rezista încă unei intervenții. Dar aveți posibilitatea de ea a alege. O salvăm pe ea si facem transplantul de inimă sau ne bazăm pe mâna sorții si continuăm ca si pana acum. Dar daca alegeți a doua variantă vă previn că s-ar putea să ii pierdem pe toți trei.

-Vrei să spui că trebuie să aleg în a salva femeia iubită sau să risc să o pierd si pe ea și copii? Ce fel de doctor sunteți daca nu puteți face nimic in situații de criză?

Inima îmi bate nebunește. Nu . Ne-am promis că vom reuși. Va reuși. Nu mă poate lăsa singur.

-Ascultați-mă, știu că e o decizie grea dar...

-Ce „dar”? Tu vei face orice ca logodnica si copii mei sa supraviețuiască, altfel vă dau foc la întreaga clădire.

Bat cu pumnul în masă neputincios și nervos. Destinul nostru nu poate fi așa crud. Nu acum când toate se așezau cât de cât. Voi lupta pentru ea. Voi lupta contra destinului.

-Desigur...spune doctorașul ăsta cu vocea tremurândă.

Ar face bine să se teamă, nu am bătut câmpii cu nimic din ceea ce am spus. Sunt în stare să arunc toată clădirea în aer.

Ies doar cu o mică speranță bătându-mi în piept. Familia mea și a ei, alături de prietenii sunt toți aici privindu-mă curioși . Cum să le spun ce tocmai am fost nevoit să aleg? Îi ignor și intru să îmi văd iubita.

-Hai Bambi. Nu te poți da bătută acum. Te rog. Nu mă lăsa singur. Pot să trec prin orice, dar nu pot să trec peste pierderea ta. Ai promis Bambi. Ai promis că vom reuși. Te rog iubito. Vino înapoi și nu voi mai lăsa să simți durere.

Plâng. Chiar și când nu este conștientă, femeia aceasta reușește să mă îngenuncheze în fața ei. Corpul mă doare de la mormanul acela de pământ căzut peste mine. În momentul când grinda m-a aruncat la pământ, am simțit că mi s-a strivit tot corpul. Dar nici nu se compara durerea fizică cu cea emoțională.

Aud ușa deschizându-se și întorc privirea. Scott intră la fel de abătut ca și mine.

-Doctorul a spus ce s-a întâmplat in birou. Zice cu vocea gâtuită, parcă ținând durerea înăuntrul său.

-Te las singur cu ea. Știu că de asta ai venit. Scott? Dacă eu nu am reușit să o conving să lupte. Știu că tu poți face asta.

Ies lăsându-l singur cu ea.

SCOTT MONTANA

Mă apropii de patul ei și îi privesc chipul alb.

Cum poate să ne lase pe toți acum. Să se fi săturat de lupta asta continuă. Nu. Ea este puternică. Mereu a reușit să treacă prin toate fără să se plângă, iar acum e gata să lase tot?