cap 4

12 1 0
                                    

Am adormit exact după ce am mâncat , și oricine a gătit pastele respective merită toate laudele. Camera mea era foarte complexă , în principal am dormit pe o canapea din cameră când am fost adusă pentru că patul meu era pe puțin la jumătatea camerei, era "suprapus" chiar dacă încăpeam de trei ori pe el, sub el aveam un zid plin de rafturi cu cărți. Mai interesant era că în acel zid era o ușă spre o încăpere îngustă cu draci care arăta ca un fel de "loc de lucru"cred că ei pun mult preț pe școală și au vrut să se asigure că nu sunt distrasă de nimic având în vedere că singura masă care mai era în cameră era un micuță înconjurată de canapeaua respectivă și un scaun ce atârna din tavan. Camera mai avea două uși pe care am evitat să le deschid, dar curiozitatea mă ucide și surprinzător, una ducea spre o baie și una într-o cameră plină cu rafturi și câteva haine.
Mai pe la ora 12 Alex a intrat îmbrăcat în pijamale și cu părul răvășit. Nu cred că are mult de când sa trezit. În rest a fost liniște ceea ce mă făcea să înțeleg că ceilalți doi dormeau sau erau plecați.
- Ai dormit bine ? A întrebat așezând-uși mâna pe capul meu trăgândumă spre el într-o îmbrățișare puternică , mi-am lăsat urechile pe spate și coada între picioare. Mâinile erau prinse la pieptul lui solid și era imposibil să scap, nu mă deranja , dar era ciudat. Ma sărutat pe frunte așteptând o reacție, m-am topit închizândumi ochii și îngânând un da înăbușit.
- Azi avem treabă , adică cumpărături , nu ai multe haine și o să ai nevoie de destul de multe. A și chiar era să uit ! Părea treaz acum , a ieșit din cameră și sa întors cu o cutie în jumătate cât mine.
- Asta e a ta, de la bunicul meu, nu am avut voie să o deschidem deloc deci ai oportunitatea. Eu mă duc să fac un duș, și micul dejun, tu te poți uita ce chestii a trimis. Și a ieșit cu un ultim sărut pe frunte. Am rămas în același loc câteva secunde, aveam nevoie să procesez situația...
Mi-am revenit și am luat cutia pe canapea , pe pat ar fost mai confortabil dar cutia era prea grea. Era de culoare neagră cu auriu, am scos capacul unde am găsit o scrisoare scrisă cu litere mici. Greu de citit dar am deslușit totuși "
"Nu știu cum să încep
În cutie o să găsești exact ce ai nevoie în calitate de adolescent , și hibrid în același timp , dacă e vreunul dintre băieți pe acolo , să își ia zborul de acolo , singură trebuie să vezi ce am trimis , o să vadă după , să aibă răbdare. Acum că nu mai ai pe nimeni să te enerveze , te anunț de pe acum , dacă vreodată Alex ajunge beat acasă, ai în sertarul din dormitorul lui un pistol , îndreaptă-l spre el, te va asculta . Acum spor la găsit cele mai interesante și aproape legale chestii pe care ți le-am trimis"
Am închis ochii pentru o secundă eram foarte derutată și amețită. Am dat o hârtie de împachetat de pe cutie și mi-a sărit în ochii o cutie sau două cu logoul iPhone. Am rămas șocată dar le-am scos cu grijă privindule șocată , erau un macbook și un telefon, "sugar daddy" ce să mai zic , sub cutii era ceva moale , l-am scos și era un hanorac cu o semnătură complicată pe spate , aceași semnătură am găsito și le zgardă , dubios. În colț mi-a sărit în ochi, un pachet împachetat pe care scria nu îl desfă față de băieți. Ași că l-am lăsat puțin deoparte. Am pus cutia deoparte și am deschis pachetul greu , arme albe, era de înțeles. L-am pus în sertar refuzând să cred că am în posesie așa ceva. Am ieșit pentru prima dată din cameră dar nici că știam casa așa că m-am retras înapoi , dar pe hol a apărut hibridul , Denis, care apăruse în cadrul ușii.

-Hai , curaj, nu te mănâncă nimeni. L-am privit cu o combinație de confuzie și ură. Mi-am lăsat coada între picioare și urechile pe spate dând înapoi ușor.
-Bine, am fost prea direct, scuze, dar trebuie să mai ieși din camera ta, vrei să mergi cu mine sau cu Alex undeva ? Teo e la școală ziua asta. Ași fi vrut să ies, dar nu aveam încredere
Am dat negativ din cap și m-am așezat în cel mai îndepărtat colț al camerei de el. A oftat scurt și a plecat. Mi-am pus mâna la tâmplă presând-o ușor din cauza dureri m-am ridicat și am mers în baie, am încuiat ușa de siguranță dar imediat ce am făcut asta am simțit cum durerea devenea din ce în ce mai puternică , nu puteam să mă aud nici pe mine. M-am așezat pe podea și am început să respir constant am auzit o bătaie puternică în ușă. Am rămas pe loc și mi-am acoperit urechile, am început să tremur și să plâng mai puternic decât aveam motiv să o fac. Ușa sa deschis după câteva secunde și Alex a intrat în baie panicat. A ajuns în fața mea îngenunchind și prinzând-umi mâinile.

- Calmeazăte, shhh, uităte la mine...

- Nu pot... am spus încet.

-Ba da poți, mi-a lăsat mâinile pe podea făcându-mi semn să le țin acolo. Ma tras mai aproape și mi-a sărutat tâmpla încet mângâind-umă protector pe spate, mi-am lăsat capul pe umărul lui care părea mult mai puțin încordat acum.

- Respiră și lasă-ți mâinile pe lângă corp. Am făcut întocmai comenzi lui și în cinci minute eram așezată pe pat "înfășurată" în pătura cu care mă înveleam noaptea în așteptarea lui Alex care a spus să nu mă ridic de acolo până nu se întoarce el. A plecat să facă un ceai, pe care probabil nu o să îl beau pentru că principalul ceai pe care îl beau de când sunt aici este cel de mușețel, care mă adoarme foarte tare.iar eu nu cred că o să reușesc să am încredere vreodată în el , indiferent cât de perfect ar părea. Mi-am așezat pătura în jurul meu mai bine și m-am rezemat de perete. Alex apăruse în aceeași clipă cu o cană din care ieșeau aburi, l-am privit cât urcă stângaci scările patului și se așează la o distanță de jumătate de metru, e de înțeles , vorbeam încet.

- Simnt că ai ceva pe suflet și nu vrei să vorbești despre asta... Părea trist, nu știam ce să fac...

- îmi pare rău... Am spus încet încât nici nu cred că mă auzise. Mi-a zâmbit cald și și-a îndreptat mâna spre capul meu ciufulind-umi ușor părul. Mi-am lăsat capul în pământ și am scos un scheunat slab.

- Crezi că poți să mergi ? Chiar avem nevoie să îți cumpărăm destule lucruri. A spus privindu-mă îngrijorat . Am aprobat scurt din cap și m-am apropiat lăsând-ul să mă îmbrățișeze grijuliu.

Un hibrid într-o lume perversă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum