TOM

5.Mutarea

„Te-am iubit
Acum nu mai stiu
Sterge-ma din mintea ta
Nu vreau sa plâng mai mult, mai mult " - Song Jieun ft. Bang Yong Guk

Am ajuns sa fiu staruitoare cu gandurile mele ce exercitau o presiune infima,dar totusi prezenta,in timp ce stagnam intr-un spatiu sfasietor pentru ochii si fiinta mea,in final ajungand sa fiu launtrica intr-un univers al amintirilor inlantuite pe un fir subtire de ata.Am ajuns sa imi pun aceleasi intrebari ce sunt mereu provocate de locurile in care obsinuiam sa imi petrec ore in sir,fara sa simt nevoia de a le parasi,insa acum as fi dat orice sa nu mai fiu sfasiata de imaginea lor.Imaginea a doi straini intr-un loc oarecare,dar care era imprejmuit de magia emanata de ei.Am aflat cu groaza ca in aceasta seara va trebui sa stau in casa ce obisnuia sa fie o protectoare a unor prezente interzise si a unor actiuni si cuvinte mai mult decat
interzise,condamnatoare.Am autonutrit sentimente incurajatoare,dar am clacat din prima secunda in care am pasit in vechiul meu dormitor,dormitorul ce vorbea si isi desfasura in fata mea intregi pelicule de amintiri,de parca ar fi fost un film.Era noapte si lumina nu indraznisem sa o aprind,dar parca vedeam mai clar decat pe timpul zilei.As fi putut indica pana si una din scamele de pe covor,chiar daca nu am mai locuit aici de cateva luni.Totul era inca proaspat in ciuda nenumaratelor curatenii.Acel pat era parca o forma noua a lui Procust,deja incepand sa ma doara extremitatile corpului mai rau decat m-ar fi durut la o accidentare.Mi-am lipit spatele de dulapul alb din fata sa,cu genunchii stransi la piept si mi-am fixat privirea minute in sir pe asternurile albe din fata mea.Nu-mi simteam ochii umezi,nici macar intepatori,nu mai reusisem sa plang din cauza lui de luni de zile,chiar daca simteam o veche eu ce voia sa se dezlantuie in tihna,nu puteam.Mi-am adus aminte de o discutie intamplatoare din magazinul unui mall,datata cu aproximativ trei luni in urma,intre vanzatoare si o prietena,posibila clienta fidela a magazinului.Clienta o intrebase 'Cum este posibil ca o femeie oarecare sa se gandeasca inca la barbatul ce a parasit-o?',aceasta intrebare imi atrasese atentia,asa ca am ascultat subtil in continuare,pentru ca motivul era clar,ma regaseam in aceasta poveste.Continua sa ii spuna ca dupa ce un barbat a intrat in viata unei femei si a plecat,dupa ce si-au consumat sentimente covarsitoare,nu vede care ar fi rostul sa spere ca el s-ar intoarce.A nimicit acele sentimente in cel mai brutual mod,asa ca de ce femeia ar mai ramane cu ceva?Ar ramane doar cu speranta unor reintregiri de sentimente,dar nici pe departe la fel ca acelea,doar niste copii de proasta calitate.Poate a existat o iubire in trecut,dar ea a ramas aprinsa acolo,sau pur si simplu nu a fost una reala,asa ca prezentul nu ar putea sa o aduca inapoi,iubirea a fost facuta sa ramana in trecut dupa ce a fost distrusa.Asa ca mi-am primit si eu raspunsul la intrebarea 'De ce fostul a devenit o persoana rece?',pai este simplu-Ori tu l-ai parasit,ori el te-a parasit pe tine.Daca te-a parasit inseamna ca nu a tinut la tine pe cum pretindea,aceea a fost o dragoste nociva cu rezultate caustice.Dar tu,ca femeie naiva ce esti,inca te alimentezi cu faramele unei iubiri nocive,trecute si de neinviat.Am meditat asa in tacere toata noaptea,fara sa inchid vreun ochi nici macar o secunda.Ma usturau ochii de la privirea fixa pe patul din fata,inca putand sa ii vad si sa ii aud rasul in timp ce strangea perna intre degetele lui lungi.
Primele raze ale rasaritului au facut ca aceste amintiri sa palpaie ca prin ceata,iar sentimentul acela apasator sa dispara lent.Cred ca am fost atat de ingrozita de ideea ca voi sta aici peste noapte,incat groaza mea m-a impins spre o stare meditativa,pentru a nu ma pierde in intuneric.M-am ridicat amortita de pe podeaua rece si am raspuns resemnata la telefonul ce incepuse sa sune.Era managerul,apelul pe care il asteptam cu asa mare ardoare,apelul salvator ce m-ar scoate din acest infern al amintirilor.

"H,o sa sosesc sa te iau,fetele sunt deja cu mine in masina.Vin si oamenii sa iti ia lucrurile."Vocea lui e calma si blanda.

"Am inteles.Ma schimb si cobor."ii inchid telefonul dupa ce primesc o aprobare.
Ma schimb de haine,varandu-le pe cele de dinainte intr-unul din geamantane,ca Ga Eun sau oricare din ei sa nu banuiasca nimic.Ei o sa stie ca m-am odihnit bine inainte de debut cu o zi.Aud claxonul ce rasuna prin geamuri si cobor in fata casei unde vad doar masina noastra mare.Hyeri isi lasa geamul in jos si imi zambeste entuziasmata inainte de mutare.Imediat soseste si camionul ce parcheaza in spatele masinii.