TOM

36.Destinul

„ Nu l-am putut umple singur
Dorul care se raspandeste in intreaga camera
Nu l-am putut pune in inima mea
Din cauza acelei a naibii sperante " - Crush (Jungkook cover)

A trecut o saptamana de la acea conversatie.In tot acest timp,m-am afundat in munca pe cat de mult am putut,pierzand chiar si ore din somnul meu pretios,numai pentru a ma distrage de la acele flash-uri ce tot reveneau.Mandria si orgoliul meu,poate chiar si teama,nu m-au lasat sa accept nicio oferta din partea lui.Oferta ce o asteptasem o lunga perioada de timp,cu ditai sperantele in inima si ganduri.Inca o sansa data la o parte cu piciorul.Si totusi,inca nu intelegeam de ce am facut si spus toate acele chestii.Nu cred ca mai am dreptul sa descriu cat de aiurea ma simt,inca de cand am plecat din acea incapere sufocanta.Nu mai este momentul in care tot ce fac este sa ma dau drept victima si sa ma plang de situatia asta,o sa imi asum totul.Jungkook este plecat inca din a doua zi de dupa acea conversatie,in Japonia.Nu am nicio idee cat va sta acolo cu restul sau ce va face,presupun ca am revenit la a ma feri de vesti si tot ce tine de el.

Bora afiseaza un aer calm si rabdator fata de mine.Ma instruieste de o ora despre cum trebuie sa iau notele dintr-un cantec,pentru a-mi perfectiona vocea.Este singura la care pot apela fara retinere,chiar vreau sa progresez la aceasta parte,nu numai sa dansez.Ne aflam in masina trupei inca de dimineata,pentru ca fetele mai au de filmat o reclama.Noi deja ne-am terminat partile,dar la ele a fost nevoie de mai multe reorganizari si modificari.

"Uite ca vin."ma anunta si ma uit pe geamul din dreapta mea,vazand cum Ga Eun si Hyeri vin spre masina.

"Gata."spune iritata Ga Eun si ii ofer o figura intelegatoare.

"Si a iesit?"o intreb si pufneste.

"Cum sa iasa daca ma umple de suc in stomac si are pretentia la fiecare dubla sa o fac ca si cand e prima gura luata?"incep sa rad si ea se stramba,cu mana in zona abdominala.

"Poti sa ma lasi la agentie?Vreau sa repet o coregrafie."ma adresez managerului si aproba.

"Te intorci singura acasa?"ma intreaba preocupat si imi ridic umerii.

"Da."ii raspund in cele din urma si nu mai spune nimic.

Si exact asta facem,el ma duce la agentie si eu repet inca doua ore o coregrafie.Ma duc cu un taxi spre casa,dar am grija sa cobor in alta parte,totusi aproape de casa,ca sa evit orice neplacere.Descopar ca nu e nimeni acasa si trag singura concluzia ca sunt la cafeneaua lui Ga Eun.Fac un dus si ma schimb in niste haine curate,urmand sa plec spre locul in care se afla,fara sa le anunt.

Bat la usa din spate,iar dupa lungi pauze in care tot repet actiunea,dau cu ochii speriati ai lui Hyeri.Ofteaza usurata si ii zambesc,relaxandu-mi pumnul cu care am batut in usa.

"De ce nu ai sunat inainte?Ai bagat panica in noi."spune pe un ton usor nervos,chiar daca incearca sa rada.Percep ca e foarte stresata.

"Nu e prima oara cand vin neanuntata,mai ales aici..."murmur putin deranjata,de parca as fi in plus.Asta consider eu din moment ce mi se adreseaza asa si nu imi face loc sa intru.

"Mhm..."murmura si ea,imediat ma incrunt.

"Ma lasi sa intru,Hyeri?!"ridic putin tonul,foarte indignata.Ochii i se maresc si se da ca traznita la o parte,ca sa pot intra.Inchid usa in urma mea,iar ea ma lasa in spate,fara sa arunce vreo privire spre mine.

Atunci cand depasesc spatiul ingust al holului intunecat,descopar si de ce toata aceasta atitudine deranjanta venita din partea ei.Baietii sunt asezati la una din mesele rotunde de la perete,discutand la un nivel sonor foarte jos,alaturi de fete.Remarc ca Jungkook nu e alaturi de ei,o usurare si o durere in aceeasi masura.