50.Mereu

610 58 25
                                    

„ In felul acesta,sunt agitat strigandu-te
Nu pleca babe,acele aripi se vor uda " - EXO 


"Cum mai e Ga Eun?"iau inca un pumn de arahide in ciocolata aduse de Min Woo si imi arcuiesc nestiutoare sprancenele.

"Sincer nu prea a mai vorbit cu mine despre acest subiect.Tu ai vorbit cu Jae Hyun?"ma foiesc in salteaua geamului din camera mea,cat sa fiu mai comoda.Min Woo isi ia privirea de la geam si se uita la mine putin mohorat.

"Amandoi suntem ocupati cu munca,stii bine.Nu pot prea tare cu el,mai ales daca nu ne vedem."oftez si las ca ciocolata de pe arahide sa imi desfete papilele gustative.

"Nu ai vorbit deloc?"

"Ba da...dar stii,noi nu suntem ca voi fetele,daca e sa sufere o face altfel si sa nu se vada."imi face cu ochiul si imi dau ochii peste cap.

"Mda."

"Dar cum de nu spui faza 'nu ma asteptam din partea lui' ?"ma incrunt pentru ca ma trateaza cam de sus azi.

"Pentru ca e baiat,iar de la voi baietii ma pot astepta la orice."

"Idolii te-au marcat prea tare,nu?"imi inclestez maxilarul.Iar face aluzie la relatiile mele cu JB si Jungkook.

"Spun doar un adevar si fara sa privesc din punctul asta de vedere."ma studiaza putin si isi scutura capul,plecand cu gandurile in alta parte,fara sa ma mai bage in seama.

"Min Woo."imi dreg vocea si revine la a ma privi."Ce e iar cu tine?"

"Am nevoie de o pauza de la toate astea...cred ca voi pleca pentru cateva luni din tara fara sa spun."imi maresc ochii,neintelegand ce este cu el.

"Pai si agentia?"

"Este de acord,dar cand ma intorc trebuie sa ma pun pe treaba."

"De ce acest hiatus?"zambeste trist si ia cateva arahide.

"Nu mai suport sufocarea de star."


Jungkook nu mi-a mai dat niciun semn de ieri cand plecasem din acel apartament.Avea telefonul inchis,iar acel 'Te sun eu',nu a mai venit deloc.Eram ingrijorata si imi faceam sute de scenarii in cap,incat nici cand vorbisem cu managerul de emisiunea la care trebuie sa merg saptamana aceasta,nu eram atenta.Chiar daca era una din emisiunile mele favorite,tot ce aveam in cap era comportamentul sau ciudat si usor rece.Exact cand am ajuns la capatul rabdarii si ma pregateam sa incerc iar sa il sun,a facut-o el.

"Ai avut telefonul inchis..."incep direct si il aud respirand la capatul celalalt.

"Am fost plecat si nu am avut incarcatorul,scuze."rasuflu usurata cat de cat si ma joc absenta cu degetele pe suprafata geamului din camera.Soarele imi intra in ochi si ma gasesc incruntandu-ma.

"Jungkook?Esti in regula in ceea ce ne priveste?"

"Despre ce vorbesti?Normal ca vreau sa o saluti pe mama." ma incrunt spre telefon si aud agitatie in jurul sau.Cred ca e lume straina in jurul sau.Imediat se aude o usa si isi drege vocea in telefon.

"Era cineva,imi pare rau.Hai sa ne vedem azi,bine?Iti trimit sms cu datele." automat sunt cuprinsa de o caldura datorata lui si decid sa nu mai insist pe subiectul ala.

"Te iubesc."ii raspund,inainte sa inchida.

Exact cum a spus,in scurt imi trimite locatia si ora unde sa ne vedem,dar incep sa devin foarte nesigura.Nu numai ca vrea sa ne vedem la ora 16:00 cand soarele e inca foarte puternic si oricine ne poate vedea,dar mai vrea sa ne vedem si in centrul orasului.Ce este in mintea sa?Dar in ciuda gandurilor mele ce spun sa nu merg si sa nu il ascult,gasesc puterea oarba de a avea incredere ca stie ce spune.Exact ca un animal ce face tot de dragul stapanului sau.Daca o sa fim recunoscuti,eu nici nu pot sa spun ca m-am impotrivit deciziei sale,pentru ca sunt atat de absorbita de el,incat zici ca nu mai am identitate.Mereu am fost impotriva acestui aspect,ca femeia sa depinda de barbat si sa i se supuna si inca sunt de aceeasi parere,dar ceva in mine nu mai vrea sa se coordoneze.
Caldura de afara ma indeamna sa imi iau o pereche de pantaloni scurti si un maieu larg,peste care imi pun o jacheta fara maneci cu gluga,pentru a ma proteja de unele priviri.Machiajul imi este facut deja de dimineata si nu mai ramane decat sa imi iau telefonul si bani eventual,incaltandu-ma sport.Imi amintesc in ultimul moment de masca neagra pe care o pun,plangandu-ma ca o sa imi fie super cald,dar nu mai iau si ochelarii de soare.Plec de acasa fara ca nimeni sa ma observe si iau un taxi de la doua strazi departare de casa.
Exact cum ma asteptam,centrul orasului e plin de oameni,iar privirea mea incearca sa se fereasca de a lor,cu teama de a ma recunoaste.

TOMUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum