Epilog

871 76 16
                                    

# Am ajuns sa port ceea ce voiam sa indepartez cel mai mult in trecut,o masca.Masca de care vorbeam cu atata amaraciune,a decis sa imi imbratiseze chipul adevaratei firi si sa se expuna in fata a sute de oameni.Ii judecam pe idoli,ii invinuiam si ii priveam cu sufletul plin de regrete,cand vedeam ca distrug atatea suflete ratacite cu zambetele false si cu minciunile pe care le rosteau neincetat.Imi era teama sa stau in preajma unuia din cauza gandului ca ar putea sa ma pacaleasca si pe mine,ca mai apoi sa imi taie aripile si sa imi smulga ultimii fulgi ai sperantei.Dar am ajuns sa fiu unul,un idol cu o masca nemaivazuta de altii,o masca a 'perfectiunii'.I-am inteles in sfarsit pe cei carora am ajuns sa ma aseman.Nu ei decideau daca purtau masca,ci viata,industria.Ce puteau fanii sa faca privind problemele lor ascunse?Modul in care erau tratati si epuizati?Nimic,pentru ca in final,tot idolii sufereau daca spuneau ceva.De ce sunt oamenii simpli jigniti cand afla ca au fost mintiti si idolii se dovedesc a fi la fel ca ei?Cand au o relatie si mint in ceea ce o priveste...Mastile nu permit sa fim ca restul,nu vor sa fim obsnuiti,iar sufletul nostru se impaca,pentru ca undeva acolo stie ca numai asa poate sa se protejeze pe sine si pe cei la care tine.Acum nu imi mai este rusine cu cine sunt si ce am devenit,parerea mea este prima ce conteaza,cum ma simt eu este important,nu ei.Am zugravit pereti intregi cu o poveste nespusa pana atunci,care voia sa arate o realitate din spatele unei plasmuiri.Am cazut si m-am ridicat de nenumarate ori,cu sau fara rani adanci.Cu sufletul greu si pustiit sau unul impacat si curat.L-am privit pe el inca o data,dupa ce am dorit sa scap de tot ce ne lega.Si de data aceasta,am triumfat in fata drumului plin de gropi,pentru ca deja ne-am maturizat si am stiut ce ne va astepta.Suntem idoli,oamenii obisnuiti in sinea lor cu aspiratii la fel ca restul oamenilor.Suntem idoli si ne iubim.Noi am invins aceste obstacole si am ramas de neclintit,altii au reusit?#

Dupa o vreme

Soarele imi intra in ochi prin geamul masinii inalte.Mi-am intors privirea si i-am surprins-o pe a sa,imi zambea.Conducea cu atentie pe strazi,dupa ce in sfarsit a castigat cateva zile libere.Mainile lui invarteau volanul in tihna si din cand in cand una din ele se mai aseza peste a mea.

"Parcheaza aici."i-am spus si s-a conformat imediat.

Straduta era mai libera decat ne-am fi asteptat sa fie langa centrul orasului.Mi-am desprins centura de siguranta si a oprit motorul masinii.

"Stai aici."imi face cu ochiul si paraseste masina,ca mai apoi sa o ocoleasca in graba si sa imi deschida portiera.

Chicotesc si ii dau mana mea pentru a cobori.Incuie masina si isi impleteste degetele cu ale mele.Cativa trecatori,fete de gimnaziu isi fac semne pe partea cealalta a strazii si rad fericite.Jungkook le observa si le face cu mana,iar ele se entuziasmeaza.Niciunul din noi nu mai purtam masti sau ochelari de soare,ori glugi.Lumea deja a ingropat trecutul si ne-au acceptat,ba chiar ne indragesc foarte mult pe internet si vor sa faca poze cu noi pe strada.Pasii sai se aud putin infundat pe masura ce ne indreptam spre cafeneaua prietenei noastre.Astazi este o zi stabilita numai pentru noi,prietenii,care nu prea avem cand sa ne vedem.Clopotelul de la usa cafenelei suna,atunci cand Jungkook o deschide si ma indruma sa intru prima.Rasetele sunt deja pe fundal alaturi de o muzica data la volum mediu.

"In sfarsit ati ajuns si voi."exclama Jimin si eu ii ranjesc.

Toti sunt la mesele adunate din centru.J-hope face glume cu V si Jimin,Rap Monster si Jin dezbat un subiect cu Bora,iar Suga bea din paharul sau,dupa ce Ga Eun il paseaza cu o figura exasperata.Ma asez pe scaunul liber de langa Jr si el imi da o doza de suc.Poate unora nu le-ar veni sa creada,dar da,GOT7 sunt si ei aici.Hyeri deja vorbeste cu Bam Bam in coltul mesei si ii povesteste despre viitorul nostru concept,iar restul din trupa s-au dus langa Rap Monster si restul,pentru a lua parte la subiecte si glume.Jungkook se aseaza langa mine si face cateva poze,ca amintire.Imi zambeste si ma saruta scurt pe buze,iar eu imi asez mana pe genunchiul sau,pe sub masa.

TOMUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum