„ A fost asa dulce
Incat am avut un cosmar teribil
Incepusem totul de la inceput
Nu esti aici, dar totul e la fel
In acest vis a fost momentul in care m-ai parasit " - VIXX~Min Woo(ICON)~
"Uite ce a facut,niciodata nu a baut cat sa se imbete.Si suntem prietene de trei ani aproape."imi inchid ochii,lasandu-ma mai mult pe canapea.Ga Eun este foarte frustrata de comportamentul ei,eu sunt mai mult de atat.Cuvintele ei inca imi vuiesc in urechi,alimentand o ciuda si o manie cum nu credeam ca voi mai experimenta,dar am facut-o."Si de ce o eviti... eviti..eviti" Pumnul meu face ca doza goala de bere sa capete o forma ciudata si imi trebuiesc cateva secunde sa respir mai normal,incercand pe cat de mult posibil sa ma adun. -Pentru ca ea a fost o distragere de la tine.Nu pe ea o iubesc,ci pe tine...dar eu sunt doar cel mai bun prieten...-
"Min Woo..."Jae Hyun isi aseaza serios mana pe umarul meu si imi trec ambele maini peste fata,complet pierdut.
"Am eu grija de ea,stiu."ii raspund,razand de mine insami in sinea mea.
"Nu asta voiam sa spun...Chiar nu o sa ii spui?"inghit in sec si imi adancesc unghiile in pumni.
"Nu."imi musc limba cu putere si el ofteaza.
"Cum merge melodia?"intrebarea sa e ca o alta palma invizibila in aceasta seara.
"Am terminat-o..."oftez si doar aproba tacut.Dupa ce se va intoarce din Romania o sa fac tot posibilul sa colaboreze cu mine pentru noua mea melodie,melodia dedicata ei...ca multe altele de altfel,fara ca ea sa stie.Managerul deja a pornit negocierile cu agentia sa.Ma ridic involuntar de pe canapea cu ingrijorarea ce ma acapareaza,facandu-ma nimic altceva decat un las pentru ca ma las afectat de tot ce este legat de ea.Sticla se sparge in mii de cioburi la contactul cu cimentul si corpul ei firav sta aplecat in directia lor,facandu-mi inima sa doara.
"Min Woo,ai grija."ma roaga Ga Eun cu o privire foarte precauta si nu o iau in seama,pasii mei se indreapta ca intotdeauna spre ea.
"Ally,lasa sticla,bine?"nu am idee de ce vocea mea suna asa de ragusit,nu am idee nici de ce nu sunt beat.Am baut atat de mult si organismul meu totusi nu vrea sa paraseasca luciditatea cand e ea prin preajma,pentru a o proteja.Degetele mele se incolacesc in jurul incheieturii sale ce tine restul de sticla sparta si ma aplec pentru a-i cauta privirea.Ochii sai sunt goi,dar in acelasi timp plini de lacrimi mute,lacrimi pe care mereu le-am urat sa le vad.Totul din vina jegului ala.Nici nu sunt sigur ca ma aude,mana sa tremura pe sticla si buzele ii tremura atat de tare,incat imi e teama ca va izbucni pe neasteptate.Ii strang incheietura si sticla se izbeste de ciment cu un zgomot ce o face sa tresara.
"Ally..."rostesc si ma simt patetic,cand mai am putin si o implor sa ma recunoasca prin acea privire goala.Imi asez o mana pe spatele ei firav si ii dau parul de pe fata la o parte.
"S-a intors?"vocea ei e de nerecunoscut dupa ce a tipat o ora intreaga spre cer,cu alcoolul langa ea.Daca nu as fi asa aproape de ea,nu cred ca as fi putut auzi ce a intrebat.Pumnul mi se inclesteaza si clipesc de doua ori cu putere inainte de a capata un autocontrol pentru a nu reactiona nepotrivit.
"Ally,hai sa mergem acasa.Ai avut o zi plina,bautura nu ti-a priit."incerc sa ii soptesc pe un ton bland si continua sa priveasca in gol,fix in fata.Un zambet ironic i se contureaza pe chip,ca si cand ar rade singura de ea.
"Nu mai pot iubi,eu nu o pot face...nu fara el."scanceste si se uita in ochii mei,ce simt ca devin umezi din cauza a ce mi-a marturisit.Se spune ca alcoolul te face sa scuipi adevarul,dar eu de ce inca sper sa fie o minciuna in cazul ei?Ii apuc obrajii umezi in palme si imi inghit nodul din gat,umezindu-mi buzele dupa.
"Hai acasa,sunt aici.Nu te voi lasa."daca nu ar fi beata,m-as simti jalnic sa ii rostesc asa ceva cu vocea tremuranda.Nici nu cred ca proceseaza ce ii spun,dar o fac sa se miste cu greu din loc,fiind nevoie sa imi asez mana in jurul taliei sale pentru a o sustine.Ga Eun isi ascunde fata in umarul lui Jae Hyun,nesuportand sa o vada in acest fel,atat de distrusa.Sunt martorul in fata caruia nu si-a ascuns niciodata starile,acel martor ce nu are niciodata curajul sa ii spuna ce simte.Asta sunt eu pentru Ally,singura persoana in fata careia nu s-a ascuns niciodata timp de un an si putin,singura persoana care ar fi in stare sa renunte la absolut tot pentru ea...
"Du-ma la el..."o iau in brate cand trebuie sa coboram scarile pe intuneric si imi strang cu putere buzele intr-o linie dreapta.Capul ei sta sprijinit pe umarul meu si scanceste din cand in cand.In masina,Hyeri deja doarme sprijinita de Bora ce se intristeaza cand o vede pe Ally asa.Ma aplec cu grija,asezand-o pe bancheta libera,apoi ma urc si eu,asezandu-i capul in poala mea.Degetele ei imi prind tricoul in pumni si o cuta i se formeaza intre sprancene,ochii ei strangandu-se tot mai tare.
"Jungkook."o lacrima i se scurge pe obraz si degetele sale devin moi,intelegand ca a adormit.Imi simt pieptul arzand si o presiune pe umerii mei ma face sa ma aplec spre ea.Buzele mi se lipesc de fruntea sa transpirata si simt cum ochii au inceput sa imi lacrimeze.Buzele mi se schimonosesc din cauza durerii si ea ofteaza in somnul sau.
"Imi pare rau,nu te-am putut proteja."rostesc fara ca fetele sa ma auda.In masina e intuneric si nu sunt observat atunci cand imi sterg lacrimile jalnice si imi trag nasul,silentios.
"Hai acasa."spune Jae Hyun cand urca impreuna cu Ga Eun.Sunt usurat ca el nu a baut nimic cu alcool si conduce linistit spre casa fetelor.Nu imi dau seama decat cand opreste la un semafor,ca am continuat sa ii mangai parul in tacere.
"O duci tu sus,Min Woo?" Ga Eun ma intreaba cu parere de rau atunci cand coboara din masina.Aprob tacut si o scot pe Ally cu grija din masina,atent ca gatul sau sa nu atarne ciudat.Ea imi deschide usa casei si intru imediat.Hyeri si Bora urca scarile inaintea mea,iar atunci cand ajung sus pe hol,se opresc,privindu-ma obosite.
"Noapte buna,Min Woo."dau din cap obosit si deschid usa camerei sale.Ma misc lent prin intunericul camerei si o asez pe patul sau plin de perne colorate.Aprind lampa de pe noptiera si vad cum chipul ei a prins paloarea obisnuita,nici urma de pete rozalii cauzate de plans.Oftez si ii dau jos bocancii negri,dorind sa o acopar cu patura.Ma asez pe marginea patului si ii mangai parul,cu teama ca daca s-ar trezi,m-ar intreba de ce o fac.De ce am aceasta privire trista cand ma uit spre ea...
"E in regula,nu o inveli.O sa o schimb in hainele in care doarme bine."nu am sesizat ca Ga Eun ma priveste din prag,sprijinita de tocul usii.
"Bine..."zambesc spre chipul ei adormit si ma ridic,ducandu-ma spre silueta prietenei ei din prag.
"Min Woo...multumesc.Pentru tot ce faci pentru ea mereu."ochii sai sunt plini de compatimire cand ma priveste si pufnesc cu un zambet strain.
"Noapte buna,Ga Eun!"rostesc,lasand-o in urma.~Ally(H)~
Ploaia se aude prin fereastra de la capatul scarilor,iar copacii din curte fac umbre prin ea,in putinul petic luminat.Simt cum bezna ma indeamna sa dispar si sa fug departe de acest loc,pe care il simt infiorator.Dar ceva ma tine pe loc,chircita pe scarile lungi si reci ale casei,cu bluza lipita de spate.Tunetele si fulgerele erau singurele ce ma faceau sa inteleg ca ceva rau se va intampla,dar nu stiam ce.Era de parca as mai fi fost aici...candva.O bataie in usa ma face sa ma panichez,cu mainile tremurande si inima batand la infinit amenintand sa imi sparga pieptul.Apuc manerul si descui usa,lasand la iveala chipul sau ce ma paralizeaza.Se scuza de intarziere si vad cum costumul sau s-a udat din cauza ploii.Simt ca trebuie sa ii spun ceva,ceva rau,dar pe moment nu realizez ce.Pana ca acel gand sa ma loveasca -am trait aceasta experienta.
"Jungkook,nu voi merge la JYP."rostesc din dorinta ca totul sa nu ia aceeasi turnura cumplita.
"Ally,tu deja ai intrat acolo."imi raspunde nervos si parul sau devine negru,iar costumul este inlocuit de niste haine de strada.Se da in spate si eu imi scutur capul disperata.
"Nu,asta nu are cum sa se repete.Am zis ca nu voi merge acolo!"el imi intoarce spatele si parul ii este luminat de un alt fulger.Ma prabusesc la pamant incapabila si parul meu prinde o nuanta de albastru puternic.Momentul in care realizez ca acel moment nu va fi niciodata schimbat.Durerea de cap ma sageteaza atunci cand sar din cosmarul cumplit si ma uit buimaca in stanga si in dreapta.Simt ca tamplele vor sa arda si ma incrunt,uitandu-ma spre usa camerei mele ce tocmai s-a trantit.
"Jae Hyun!Iesi afara,ce faci aici?!"tresar si dau sa imi acopar cu patura corpul cand vad ca sunt imbracata numai in tricoul meu alb si boxerii negri.Ochii ma ustura si cred ca ii am foarte mariti din cauza confuziei.
"Scuze,m-am ascuns aici.Nu aveam alt loc."sta lipit cu spatele de usa mea si acum ii vad parul ciufulit,respiratul greoi si privirea speriata.
"De ce sa te ascunzi?Ah,capul meu."imi prind capul intre maini si scancesc.
"A venit managerul sa o ia pe Ga Eun la sedinta foto,neanuntat.Daca ma prinde aici suntem morti."se uita spre mine disperat si ma incrunt.
"Nu te-ai mai dus acasa?"imi arcuiesc spranceana la el,mintea mea fiind mai inceata.De fapt acum realizez ca aseara m-am imbatat...niciodata nu fac asta.
"Nu,dupa cum se pare.Dupa ce pleaca o sa fug si eu acasa fara sa ma vada.Bine ca am parcat masina pe alta strada."isi incheie nasturii de la camasa usor desfacuta si imi afund fata in perna.
"Vreau sa dorm."ii marai si il aud oftand.
"E opt.Banuiesc ca dupa ce te-ai imbatat in halul ala si tot circul te doare capul.Un somn te face sa mai uiti.Sa iei o pastila de mahmureala."chicoteste si imi maresc ochii,uitandu-ma spre el dupa ce indepartez perna.
"Ce am facut?"intreb socata.
"Ce crezi ca ai facut?"si brusc aceasta intrebare imi aduce in cap zeci de flash-uri cu evenimentele precedente.
"Oh,nu."rostesc si el aproba.
"Oh,da.Ar trebui sa iti faci bagajul dupa ce adormi la loc.Min Woo a plecat in Beijing deja,nu poti sa il contactezi."ma informeaza si ma simt foarte murdara pe interior.Fuge spre fereastra camerei mele si exlama usurat.
"Au plecat!Hai ca fug si eu,vezi ce faci.Ne vedem cand ajungi sambata."imi face cu ochiul si tranteste usa in urma sa.Adorm inapoi,avand alte vise ciudate despre comportamentul meu oribil.Restul zile mi-l petrecusem facandu-mi micul bagaj si cumparand cadouri pentru ai mei.A doua zi eram dusa in secret de manager la ora 04:00 pentru ca nu ma vedea nimeni la aeroport,iar la pranz eram deja in Romania.Luasem un tren pana acasa si mama,pe care o informasem ca vin,ma asteptase cu o groaza de mancare de care mi-a fost tare dor.Nu am discutat despre Jungkook sau viata mea de idol,poate doar despre cum ma descurc,voiam sa iau o pauza de la acea viata macar pentru doua zile.Ma simtisem iar ca un copil la mama acasa,cocolosita si alintata.Iesisem cu ea la cumparaturi a doua zi si cu tata,iar multe persoane se uitasera ciudat la parul meu albastru.Sincer,nici mama nu prea era de acord cu el,spunea ca erau de ajuns doar varfurile nu tot parul.Imi gasisem timp sa ies si cu o buna prietena de aici,cu care insa nu mai vorbisem de cand plecasem din Romania,poate foarte rar.Nu i-am spus cu ce ma ocup de acolo,dar incepuse sa faca remarci cum ca ma dau tot mai mult sa seman in privinta modei cu cei de acolo.A treia zi,a trebuit sa ma despart cu greu de ai mei si am fost obligata sa iau niste mancare traditionala pentru fete si multe prajituri.Exact ca la plecarea din Coreea,nu am fost observata.Fetele ma asteptasera acasa bucuroase si au fost super incantate de mancare,spunandu-mi ca trebuie neaparat sa vizitam des restaurantul specific romanesc din Seul,unde nu am avut cand sa mergem.In acea seara imi facusem o baie lunga,desenasem si am incercat sa scriu niste versuri pe care le-am aruncat in cele din urma.Cuvintele nu voiau sa curga asa cum mi-as fi dorit.Cazusem intr-un somn profund,urmand sa ma astepte toate acele activitati din programul nostru deja stabilit perioada urmatoare.
Am zis sa termin capitolul aici ca urmatoarele evenimente sa se lege frumos in restul ce vor urma.Nu a avut rost sa descriu perioada din Romania zic eu..Despre Min Woo ce mai ziceti?:> Bye:* -Ally
CITEȘTI
TOM
Fanfiction...Teardrops Of Memories... Mnemofobia - teama de amintiri.Fiecare om are amintiri neplacute, pe care evita sa le scoata la suprafata, insa cei care sufera de mnemofobie se tem de amintiri in general, fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative. Am i...