TOM

31.La muchie

„ Voi sta aici acum
Deoarece am asa de multe de facut pentru tine
Deoarece iti datorez atat de multe
Deoarece sunt asa de recunoscator " - Lyn & Leo

~Ga Eun(Moon)~

Ni s-a spus inca din primele zile de stagiari,ca atunci cand ceva neprevazut se intampla pe scena in timp ce cantam sau dansam,sa nu ne oprim.Dar nimeni nu m-a prevenit ce sa fac atunci cand cea mai buna prietena a mea,membra a trupei in care ma aflu,nu cade,nu se loveste si nu se iveste ca scena sa se avarieze in vreun fel,ci se intampla ceva total grav la care nu as putea ramane calma.Ce se presupune sa fac atunci cand realizez ca se intampla ceva nelalocul sau?Cand fata ei devine palida si nu isi gaseste un echilibru pe propriile picioare?Cand ochii ei se invart in orbite si isi duce mainile la gat,incapabila sa scoata vreun sunet sau sa respire?Ce sa fac atunci cand partea mea de cantat e in toi,iar ea se prabuseste,pulsand in continuare ca un peste pe uscat,cu caile respiratorii pur si simplu blocate?E asta moartea pe care multi spun ca au vazut-o in fata ochilor?Nu as putea sa continui sa cant si sa dansez pe scena in continuare,niciuna din noi nu a putut.

"Publicitate acum!"striga cineva si ma avant,cazand langa corpul ei,prinzandu-i cu mainile tremuratoare capul si incepand sa plang.

"Nu,nu,nu!"strig si o zgudui,incercand sa o aduc in simturi.Una din fete incearca sa ma traga disperata si strigatele fanilor socati se aud pretutindeni,alaturi de toti cei din staff si din cladire.

"Suna la urgente!"

"Am sunat deja!"

Am mai trai experienta asta in urma cu doi ani,in timpul orelor de curs,dar asta este ceva ce nu se poate compara nici macar pe o scara de la unu la zece,e ceva terifiant care ma duce cu gandul la ce e mai rau.Gandul ca as putea pierde una din cele mai importante persoane din viata,imediat dupa parintii mei,prietena care a ajuns sa fie pentru mine o sora.

"Nu!Va rog!"tip cand aud ambulanta si imediat medicul de acolo si asistentele o pun pe o targa si incearca sa ii bage o masca de oxigen.Managerul alearga dupa targa si da disperat alte telefoane,iar fetele si Jane incep sa planga panicate.

"Urc si eu!"ma imbulzesc in fata alaturi de manager si urc in ambulanta.

"Jane vino si tu cu fetele cu masina!"striga managerul si imi apuc parul in pumni.

"Nu poate respira,pregateste aparatul de resucitat."spune medicul si imi pun mainile la gura cu lacrimile ce nu se opresc.

"Ii scade pulsul,trebuie sa o bagam in sala de operatii."spune asistenta cat medicul tot continua sa preseze obiectele metalice de corpul ei firav ce salta si se lasa in jos la fiecare contact.

"Cum s-a comportat inainte de starea aceasta?"intreaba medicul si ma blochez,continuand sa plang si sa ma ghemuiesc ca un copil.

"Ga Eun,vino-ti in fire!Nu trebuie sa te bag si pe tine la urgente!"striga la mine managerul si imi strang ochii.Incerc panicata sa ma gandesc de ce a devenit asa Ally,dar nu pot.

"N-nu pot."spun si el i se adreseaza medicului.

"A fost amenintata chiar inainte cu moartea,sigur are legatura cu asta."spune si scot un sunet oripilat.De ce nu stiu nimic de asta?!

"Ce faci?Trebuie sa ne puna microfoanele."ma incrunt spre ea.

"Imi era sete,acum termin."pune sticla undeva pe un scaun din hol si vine.

"APA!"tip socata.

"Ce e cu apa domnisoara?"ma intreaba medicul agitat.

"A baut dintr-o sticla cu apa imediat inainte sa urce."imi trag nasul si ma intind sa ii prind mana cu perfuzii si sa o privesc printre lacrimi.