TOM

11.Farama din noi

„ This is how much I want you,put my name in your memories
Don't erase our moments with the eraser in your head
Don't leave me
Don't fall to one side,hold on tight,even if reality tries to balance you " - Dok2

~Ally(H)~

Auzeam perfect ploaia ce se izbea si prelingea peste contururile fetei mele.Fiecare picatura provoca o noua faclie de durere de o asa lenta presiune,ma zguduia complet.Era atat de rece in ciuda fierbintelii ce ma rascolea,iar ochii mei cautau cu disperare o sursa de lumina printre acele perdele infinite de apa.Simtem cum siroaiele devin niste serpi sub straturile de piele si asteptau un semnal cand sa isi puna in functiune veninul printr-o muscatura mortala.As fi preferat sa ma ucida,sa scap de o durere atat de puternica pentru o inima ce a devenit atat de slaba...atat de zdrobita incat particule din ea au inceput sa fie calcate in picioare ca un praf rosiatic.Gafaiam dupa aer si imi cuprindeam in acelasi timp trunchiul cu bratele inghetate,dar nu mai stiam daca imi era cald sau frig.Eram la o granita dintre vara si iarna si cel mai rau lucru este ca tanjeam dupa apa, insetata,la fel cum tanjeam dupa aer chiar daca eram complet strabatuta de ea.Ii vedeam undeva departe fata aproape de a ei si buzele lui incepeau sa le sarute bland,cu atata grija incat ma sfarteca.Ii zambea in sarut apoi se uita in ochii mei cu o ura inexplicabila.Mi-am simtit pieptul ca o gaura si cand m-am uitat spre el inima mea se sparsese,lasand o balta de sange prin bluza uda...imi fransese definitiv inima.

Pleoapele imi sunt grele si imi simt ochii umflati,usturatori.Imi ia cateva secunde ca sa clipesc si sa simt usturimea gatului uscat,apoi sa ma inec cu aerul din camera.Imi simt fata transpirata si dau sa ma uit in jurul meu.Nu imi aduc aminte cum am ajuns aici,tot ce imi aduc aminte sunt lacrimile amare si ultima imaginea de a sa cand l-am vazut langa ea...Lacrimile s-au intors la mine dupa o perioada asa lunga,cu atata inversunare si de o intensitate tulburatoare.Tresar cand il vad pe Min Woo dormind pe un scaun amplasat langa patul meu.Fata sa e inca plina de machiaj si tricoul negru ii sta sifonat,iar inima mi se strange.Ce s-a intamplat aseara?Ma simt ca si cand as avea gripa,dar nu vad de ce,ma simteam bine...poate ploaia.De cand am venit in aceasta tara ploaia nu mai e la fel...niciodata nu va mai fi.Inainte ma calma si adormeam pe sunetul acela lin.Acum imi provoaca numai temeri si pulsatii straine in corp.Min Woo tresare si isi duce degetele la ochi,ridicandu-se de pe scaun.Ma ridic in sezut in pat si imi dreg vocea zgomotos,iar el se incrunta.

"Ce faci aici?"sunt ragusita si ma incrunt inevitabil cand ma aud.

"M-a sunat Ga Eun aseara.M-ai speriat..."recunoaste si imi apuca gentil mana,trasand cerculete pe dosul palmei.

"Nu,ma refer la ce faci aici,ai stat toata noaptea aici?"imi musc buza de jos si il privesc nesigura,iar el zambeste amar.

"Normal,nu am vrut sa te las asa.Dupa ce ai lesinat,au venit si managerul cu Jane.Ei au chemat doctorul si m-au lasat sa raman."imi maresc ochii si el ma fixeaza printre genele negre.

"De ce am lesinat?!"scancesc si vocea nu imi permite sa ridic tonul.Ma simt stransa de el.

"Ei spun ca din cauza ploii si a stresului combinat cu lipsa de somn.Ce a fost cu tine de ai stat in ploaie asa ieri?!"imi strange usor mana si eu clipesc marunt cu privirea in alta parte,numai la el nu.Nu vreau sa ii recunosc ce s-a intamplat.Imi e greu sa ii spun,nu pentru ca nu m-as simti bine sa o fac,ci pentru ca stiu ce parere are despre Jungkook.Stiu cum il judeca,critica si invinovateste pentru ce mi-a provocat.

"Spune,Ally!"ma face sa ma uit in ochii sai si imi inghit cu dificultate nodul din gat.Ma simt pierduta din cauza felului in care ma priveste,atat de prinsa in fapt.De parca ar vedea dincolo de mine ce s-a intamplat.

"Am fost sa ma vad cu el."cand ii raspund nu ma uit in ochii sai,nu am curajul necesar.Il simt tot incordat si imi da drumul la mana.Se ridica si se duce tinta spre fereastra camerei,cu mainile in sold si o respiratie infumurata.