„Run after me Run, From the beginning hello hello, E-yo
Like this you and me Run, Don't let go of this hand, E-yo " - EXO
Ii numaram in gand bataile inimii,perfect armonizate cu respiratia sa blanda din parul meu,rasfirat pe umar.Degetele sale trasau cerculete fine si linistitoare pe spatele meu,prin materialul tricoului subtire.Trupul ii emana o caldura reconfortanta,nu una inabusitoare si ma simteam cel mai in siguranta pe aceasta canapea,alaturi de el,dupa mai bine de un an in care am fost separati si am tanjit unul dupa altul.Buzele lui se mai lipeau sigure si fugare pe fruntea mea,iar eu scapam un mic suras ascuns,fara ca el sa spuna vreun cuvant.Cerul se schimbase intr-o nuanta de negru,presarat cu stelele pe care incepusem sa le privim.Dupa un timp,am incetat sa stam pe o parte lipiti unul de altul,iar el ma indemnase sa stau peste el,spunand ca e mai lejer asa.Eram putin reticenta,din cauza ca as putea fi grea si l-as sufoca stand asa peste el,dar imediat a inceput sa rada si sa imi spuna ca sunt precum un fulg pentru el.Cu bazinele presate unul de altul,picioarele intre ale sale si mainile pe antebratele lui,eram precum o singura fiinta.Un fluture intr-un cocon,ce astepta sa iasa.Cu obrazul pe sternul sau,am continuat sa ma uit la stele,iar cand mi-am ridicat privirea spre el,zambea cu buze lipite,iar ochii ii straluceau precum un lac luminat de luna.Isi cobori privirea spre mine,iar in secunda urmatoare,buzele lui le capturasera pe ale mele,intr-un sarut lent si dulceag,ce ma facea sa ma topesc pana la ultima terminatie nervoasa din corp.
"Ma privesti de parca ar fi ceva nou."ii murmur,cu o tenta de amuzament in voce.
"Te privesc pentru a-ti recontura in mintea mea fiecare detaliu."imi sopteste si ma inmoi iar toata.
Trasez cu buricele tegetelor,conturul claviculei sale ce iese in relief si el imi ranjeste slab,obosit.Mereu m-a fascinat sa ii ating acest os din corp,e una din cele mai frumoase parti fizice pe care le ador la el.Imi prinde mana cu grija si o duce la gura,sarutand fiecare incheietura a fiecarui deget,cu o relaxare vizibila pe chip.
"Jungkook."soptesc putin surprinsa,iar el isi aseaza cealalta mana pe obrazul meu.Ma proptesc mai bine in cot pe canapea,exact langa umarul sau.
"Sht.Mai stai asa."murmura,inchizandu-si ochii.Ma conformez si continui sa il privesc,simtind cea mai puternica admiratie,dar nu am idee din ce motiv mai exact.
Cred ca stam aici de cateva ore,dar niciunul din noi nu pare sa vrea sa plece,in ciuda faptului ca prietenii nostri sunt jos,probabil intrebandu-se ce e cu noi.Si nu cred ca ma insel deloc,mai ales cand usa ce sta la cativa metri de noi,se deschide lent si niste ochi curiosi sclipesc spre mine.Ma incordez putin stanjenita si Jungkook isi intoarce capul cat poate in aceea directie,clipind marunt.
"Trebuie sa mergem."V ii spune putin amuzat si buimacit,iar Jungkook ofteaza.
"Venim acum."ii raspunde si V ranjeste,apoi inchide repede usa,facandu-se nevazut.
Imi cobor privirea pe chipul sau umbrit de al meu si ma trage usor in jos,ajutandu-se de mana de pe gatul meu,apoi isi lipeste buzele de ale mele."Haide."ii spun cu putina ciuda in voce,pentru ca as fi vrut sa stam asa pana la nesfarsit.Si el pare la fel de indignat.
Ma ridic de pe el cu grija si imi asez hainele usor sifonate.Sare in picioare imediat,fara nici macar o parte din corp amortita,facandu-ma sa fiu geloasa pe conditia sa.Isi aranjeaza tricoul pe abdomen,apoi isi trece cu pricepere mana prin parul ca smoala.Isi ia lucrurile,indesandu-le in buzunare,apoi isi aseaza mana pe talia mea,ghidandu-ma dragut spre usa,avand pasii sincronizati cu ai mei.
"Maine ce faci?"ma intreaba interesat si inchide usa in urma noastra.
"Ma duc sa cant pentru o editie speciala ce va fi difuzata saptamana viitoare."ii raspund pe parcurs ce coboram lent scarile.
CITEȘTI
TOM
Fanfiction...Teardrops Of Memories... Mnemofobia - teama de amintiri.Fiecare om are amintiri neplacute, pe care evita sa le scoata la suprafata, insa cei care sufera de mnemofobie se tem de amintiri in general, fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative. Am i...