10.Precum cioburile

875 83 7
                                    

„ The sound of your shoes remains in my ears and resounds as far as that path

I guess I'm staring at my own great shadow " - Ai Otsuka

~Jungkook~

Era superba,totul la ea era superb.Am continuat sa imi repet in cap acest gand toata noaptea si dimineata.Nu ma gandeam insa ca o persoana ca ea,mai precis ea,ar putea sa se schimbe asa de rapid.Nu fizic,ci moral.Ii puteam vedea dorinta de a provoca durere in acei ochi verzi cu irizatii maronii.Obrajii ii fusesera cuprinsi de o roseata provocata de niste nervi pe care nu ii pot explica.Yoon Hye imi spusese o poveste,iar V una asemanatoare ei,dar din punct diferit de vedere,eu pluteam undeva la granita invizibila.Vazusem in privirea sa intriga,durerea si cel mai rau,dezamagirea.Parca impietrise atunci cand am reusit sa fac un contact cu ea,dar nici eu nu eram mai superior.In acel moment am fost sigur,nu am putut sa o uit.Am trait cu o iluzie vicleana ce a tinut sa ma mentina pana in momentul in care ea mi-a aparut in cale.Si ma condamn pentru asta.Vedeam cum ma strafulgera si ar vrea sa imi rupa mainile ce erau in jurul lui Yoon Hye,si eu as fi vrut sa o fac.Dar am preferat sa fiu acolo,in spatele prietenei mele,cu toate ca tot din mine dorea sa o tina macar de un deget firav de al ei.Mi-am infranat gelozia si repulsia cand am vazut imaginea ce m-a zdruncinat din toate ungherele,altcineva o tinea.Si nu ar fi fost atat de rau,daca nu ar fi fost tot un idol,un idol din aceeasi agentie cu ea.Il vazusem de multe ori pe JB,l-am luat ca pe un jucator privind fetele,iar Ally a mea nu era una din jucariile lui,nu are dreptul sa atinga ceea ce a fost si este al meu.Numai ca el o proteja in locul meu.Nu vreau sa imi imaginez cum stau lucrurile intre ei,nu pot.M-ar nimici numai gandul ca i-a atins buzele in vreun fel,chiar si o suvita de par atinsa m-ar face sa vreau sa il omor in bataie.Mi-am descarcat nervii pe ea cu acel tipat,de parca ea ar fi fost vinovata,nu eu.A fost vinovata ca a ales un vis in locul meu...chiar daca eu am parasit-o.

~ "A fost ingrozitor,Jungkook."bratele ei se infasoara in jurul taliei mele.Raman stana de piatra cu gandul la ce tocmai se intamplase.

"Am fost acolo sa o felicit pentru ca stiu ca a insemnat ceva pentru tine,iar ea pur si simplu m-a amenintat."nu pot crede ce imi spune,pur si simplu nu pot.Oricat as crede ca s-a schimbat si chiar a facut-o,nu o pot crede in stare de asa ceva fara un motiv,un alt motiv.Dar nu ii pot lasa pe cei din jurul meu sa vada ca eu nu cred ce imi spun.Chiar si dupa o perioada ca asta,stiu ca ea nu ar face unele lucruri.O citesc doar printr-o privire...si totusi azi mi-a fost mai greu decat cum obisnuiam.

"Ce ti-a zis?"vocea imi e dura si ragusita,iar ea ma sufoca si mai mult cu bratele ce vreau sa le indepartez.Locul trebuie sa ramana numai al ei,nu al tipei ce e cu mine acum.

"Mai conteaza?Chiar mai conteaza,Jungkook?!A dat in mine,totul pentru ca te vrea al ei,e nebuna."imi raspunde si se smuceste din jurul meu.Ea nu ar face asta... ~

~Ally(H)~

Intr-un mod cat mai delicat si voalat am reusit sa deviez subiectul de la ce se intamplase cu Yoon Hye,fata de Bora si Hyeri.Automat daca le spuneam ce s-a intamplat,Jungkook nu va mai putea sta ascuns,ele ar fi aflat.Chiar daca le spuneam ca era un baiat oarecare tot ar fi aflat.Unele lucruri nu pot sta ascunse cat ai dori...dar incerc sa le tin.Exista oameni dupa plecarea carora nu poti fi la fel,in aceasta seara resimt prea intens aceasta senzatie.Si culmea,unii se intorc abia dupa ce ti-ai propus si ai inceput sa traiesti fara ei,iar atunci aleg sa intre cu tot noroiul in viata ta si asa murdara.Primul cuvant ce mi-am dorit sa il aud de la el cu siguranta nu fusese acela,nu unul rostit cu atata ura si raceala.Un cuvant ce ma condamnase parca pentru mai multe,unul ce ma facea vinovata ca i-am aparut in cale.Luna se reflecta in apa din cada ce dorea sa ma inghita cu totul in timp ce ma resemnam in tacere,cu genunchii stransi la piept,auzind la intrevale rare de timp cum picaturi de apa se izbesc in cea din cada.Parul mi se lipise de obrajii umezi,iar buzele imi tremurau din cauza apei ce se racise.Nu stiam de cat timp stateam intr-o bezna ca aceasta,dezbracata de sentimente de euforie pe care nu cred ca le mai detineam concret de multa vreme.

TOMUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum