„ Chiar daca ne vom intalni din nou
Nu voi mai fi niciodata agitata,
Imi voi aminti doar clipele noastre impreuna
Adio, dragostea mea. " - D-unitDupa ce jumate de zi m-am ocupat de despachetat si pus totul la locul lor,am realizat ca nu stiu unde as putea sa instalez acea cutie in care se ascunde trecutul pe care vreau sa il neg.Am luat-o in maini cu un gest resemnat si am dus-o in sigurul loc ce nu este la vedere,in dressingul mic.Am fost usurata cand am inchis usa sa si mi-am lipit spatele de suprafata dura.E straniu ca tocmai eu aleg sa imi inchid trecutul in spatele unei usi,dorindu-mi ca totul sa fie sters din mintea mea.Daca as pierde acea cutie poate mi s-ar lua o piatra de pe inima,dar cine ar descoperi ce e in ea,ar produce un dezastru ireparabil.Imi iau rucsacul sport si parasesc incaperea,coborand pe scarile acoperite de materialul negru.Fetele stau pe canapeaua mare si au o expresie plictisita in fata televizorului.
"Gata?"ma fac auzita si Bora il inchide,inca ma cert in gand ca nu ii spun pe numele de scena.
"Da.Cum e camera ta?"Ga Eun ma trage spre ea zambitoare.Presupun ca ii place camera sa.
"Super."chicotesc si nu renunta la acea expresie incantata.
"Dupa antrenament o sa trec pe acolo.Daca e mai tare fata de a mea,te bat."imi trec degetele prin parul liber cand ma ameninta,sfarsind prin a-mi da ochii peste cap.
"Am luat eu cheile,maine sosesc si seturile voastre cica."ne informeaza Bora si incuie usa noii case.Ne deplasam pana la masina parcata a trupei,iar managerul conduce mai rapid decat deobicei,din cauza programului sau aglomerat.Fanii celor din GOT7 sunt in fata agentiei si eu rasuflu printre dintii inclestati inainte sa cobor cu fetele din masina.
"Pardon,va rog."E ciudat cum calmul managerului e asa evident spre deosebire de mine ce imi strang pumnii in hanoracul de deasupra maieului larg.Ga Eun se uita spre mine,incercand sa nu ma piarda in multime si imi scot una din maini pentru a ma apuca de bratul sau.Ochii sunt atintiti spre noi si o aud pe Hyeri scancind atunci cand un fan o calca.Nici macar nu sunt fanii nostri,ar putea sa nu ne ingramadeasca asa.
"Uite,e tipa aia din Europa."vocea stridenta a unei fete ma face sa imi intorc privirea spre ea si ceilalti din multime scot sunete socate.Imi inclestez stransoarea in jurul bratului prietenei mele si incerc sa zambesc neafectata.
"H!"vocile unora imi provoaca un sentiment ciudat si vreau sa intru naibii cat mai repede in cladire.
"Cum sunteti?"managerul se uita la noi ingrijorat atunci cand ajungem in holul agentiei si niciuna nu da semne ca e ceva in neregula."Bun,atunci la sala de repetitii."ne face semn spre lift si eu sunt prima ce isi pleaca privirea si grabeste pasul spre usile sale metalice.
"Ce ciudat a fost.Fanii nostrii nu vor fi asa ca ei,nu?"Hyeri intreaba pe un ton comic si eu prefer sa tac.Nu stiu sigur daca eu personal voi avea fani,ele sigur da.
"Toti fanii sunt asa,Hyeri."Se pare ca nu sunt singura ce nu se poate obisnui cu numele nou,Bora are aceeasi problema.
"Am fost mai rea decat ei,se pune?"chicotul lui Ga Eun ma face sa zambesc inevitabil,dar apoi alung orice urma de sentiment cand imi amintesc cine erau idolii din poveste.
"Parca era goala sala."scuip cuvintele cu maxilarul inclestat.
"Probabil cei din GOT7 repeta pentru prestatia de maine.Da-te sa il vad pe Mark."Hyeri ma impinge cu bratul si se uita prin geamul micut.
"Cred ca prioritatea este debutul nostru,nu dansul lor pe care il tot arata de doua saptamani de prestatii."izbucnesc si e nevoie ca Bora sa isi aseze mana pe umarul meu,scuturandu-si capul resemnata.
CITEȘTI
TOM
Fanfiction...Teardrops Of Memories... Mnemofobia - teama de amintiri.Fiecare om are amintiri neplacute, pe care evita sa le scoata la suprafata, insa cei care sufera de mnemofobie se tem de amintiri in general, fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative. Am i...