TOM

42.Demnitatea ei

„ Tinandu-ma de umerii care ma dor verific mesajul primit care spune: "Ce mai faci?"
Mesajul prietenului meu imi trezeste caracterul emotional/ Ma ridic si cand simt ca ma doare corpul ,ma uit pe fereastra
Ca si cand ar sti cum se simte corpul meu,ploaia cade " - BTS 

~Ga Eun(Moon)~

Atunci cand decizi sa te increzi intr-un barbat,ai la mana doua posibilitati drept consecinta a acestei alegeri:fie ai parte la un contract de fericire alaturi de el pe o anumita perioada,fie ea scurta sau indelungata,sau el alege sa te joace dupa bunul sau plac,tradandu-te in schimbul amabilitatii inimii tale.O femeie nu trebuie sa se injoseasca in fata unui barbat,oricare ar fi el si nici sa fie jucata pe degete de capriciile sale pur instinctive de mascul.O femeie demna se ridica din mocirla oricat i-ar strica hainele proaspat calcate sau pantofii scumpi luati din magazinul de fite de la colt.Asa am fost invatata de catre mama mea,o femeie simpla si modesta care munceste pentru fericirea mea si a familiei.Sa ai o relatie perfecta in ochii tai,cateodata nu este decat o iluzie de fatada in care ai cazut prada fara simtiri.Barbatul mereu se va intoarce la originile sale,iar tu nu ai cum sa schimbi in totalitate alegerile lui.

Mainile mele stau blocate pe tastatura din fata calculatorului studioului meu mic,ascuns de restul casei.Studioul pe care nimeni nu il stie cu exceptia lui Jane si a celor care l-au amenajat.Nu am idee cum sa trec de acest blocaj cretin de o saptamana intreaga...nu stiu ce anume vreau sa transmit,dar stiu ca nu e ceea ce scriu si tot sterg de zeci de ori.Telefonul imi este inchis de doua ore,dar nici asa,neperturbata,nu pot sa scriu.
-Firar el de blocaj,eu nu mai stau aici sa mor.- Imi spun pe masura ce parasesc studioul cu un aer posac si imi iau jacheta pe mine,deschizandu-mi telefonul.Niciun apel pierdut sau mesaj.Acesta este momentul cand un dor mi se infiltreaza in inima si aleg sa ma duc la Jae Hyun,stiind ca este acasa.

Aflata in fata apartamentului sau de la etajul doi,bat in mod calm si obisnuit cu pumnul,asteptand ca silueta sa inalta sa o deschida.Nu intarzie sa o faca si ma trezesc fata in fata cu trasaturile sale usor surprinse si plictisite.Imi fac loc in interiorul apartamentului si ma ridic pe varfuri pentru a-l trage in jos sa ma sarute.Simt o oarecare reticenta in mainile sale de pe talia mea,dar percep acest fapt ca o oboseala cauzata de munca.Raman cu un gust mentolat pe limba de la guma sa si ii ranjesc,luand-o in fata spre canapeaua din micul living.

"Ce e cu tine aici?"ma intorc spre el cu sprancenele impreunate cat imi dau jacheta jos si ma fac mai comoda.

"Stiam ca esti liber azi."ii spun putin suspicioasa pe atitudinea sa.

"Cand te-ai vopsit?"imi zambeste,asezandu-se langa mine.Este un amanunt de care nu prea sunt mandra,Jane a ales sa ma faca inapoi roscata si sa imi contureze si un mic breton la moda,asa sustine.

"Zilele trecute,dar nu a fost alegerea mea."imi strang buzele.

"Iti sta bine...imi aduce aminte de trecut."isi lipeste buzele de fruntea mea si imi inchid ochii,inhalandu-i parfumul puternic lemnos.Mana mea se strecoara pe sun tricoul sau,dorind sa il ridice.

"Ce e?"il analizez cand se incrunta si imi prinde incheietura.Se uita in ochii mei intens,de parca isi abtine comentariile interioare.

"Nu am dispozitia acum,imi pare rau."Chiar daca ma simt prost din cauza respingerii,incerc sa il inteleg,probabil munca il stoarce de energie si vrea cateva momente de odihna.

"Oh,nu e nimic.Trebuia sa ma gandesc ca esti obosit."ii sarut obrazul si ma fac mica pe canapea langa el.

"Ne uitam la Tv?E drama ta favorita."evita sa continuie subiectul.Aprob cu jumate de zambet si mainile incep sa imi transpire.
Se sprijina cu spatele de speteaza canapelei,cu privirea serioasa spre ecranul televizorului,cu marul lui adam zvacnind lent.Nici nu isi infasoara bratul in jurul meu,dar nici nu ma observa ca ma uit numai la el.