Magie de Iarnă

16. ❆

❆

Morgan a coborât înbucătărie ziua următoare pentru a vedea ce putea să facă înlegătură cu sarcinile lui Avalone.

— Îmi cer scuze,Domnia Voastră. O putem refuza dacă Domnia Voastră chiar considerăcă nu ar trebui să muncească. Dar nu avem destui oameni şi avemnevoie de tot ajutorul pe care îl primim, iar ea este mult maieficientă decât ceilalţi, a explicat soţia bucătarului şef învreme ce ducele ronţăia nişte prăjituri pe care i le adusese.

— Există vreun modprin care poţi să controlezi ce sarcini primeşte? Ştiu că ainevoie ca treaba să fie îndeplinită, dar ea munceşte toată ziuaşi o bună parte din noapte. Nu este în avantajul nimănui dacă seva îmbolnăvi. Atunci eu va trebui să găsesc pe altcineva care săo supravegheze pe Rosenwyn şi tu nu o vei avea ca să îndeplineascăsarcinile.

— Şi ea va fibolnavă, l-a întrerupt bucătarul şef din colţul în care lucra.

Morgan a zâmbit,încuviinţând.

— Da. Şi ea va fibolnavă.

— Sunt sigură căputem găsi o soluţie, a răspuns bucătarul şef.

— Asta este tot ceeace cer, a anunţat Morgan, ridicându-se să plece. Mulţumesc pentrucooperare.

❆

Avalone a fostfrustrată când i s-a spus că nu poate să ajute cu sarcinilecastelului, dar a acceptat restricţia cu foarte puţină zarvă,surprinzător. Poate devenise moale, dar începuse să simtăoboseala care o prindea din urmă. Ar fi fost binevenită o pauză casă se relaxeze. Şi cum îi fusese interzis să îndeplineascăsarcinile obişnuite, nu mai trebuia să se îngrijoreze că avea săse rănească şi să fie incapabilă de a avea grijă de Rosenwyn.Era mai bine aşa.

❆

Aleyne se plimba prinspatele palatului într-o după-amiază, câteva zile mai târziu,când a auzit o ramură rupându-se dintr-un copac de lângă râu.S-a grăbit în acea direcţie şi a fost amuzat când a văzut-o peAvalone atârnând precar de câteva ramuri destul de sus.

— Bună, a strigat,încercând să îşi ascundă râsul.

Numai că Avalone l-aauzit, judecând după privirea pe care i-a aruncat-o – incredibilde rece.

— Înălţimeavoastră, a mormăit, încercând să urce mai sus.

Aleyne s-a uitat maiatent unde stătea şi s-a încruntat, realizând situaţia în carese găsea. Fiind atât de aproape de rău, copacul se înclinadeasupra unui deal destul de prăpăstios, ceea ce nu o lăsa să îşidea drumul şi trebuia să cadă pe spate din cauza modului în carestătea atârnată. Râul era învolburat la baza dealului, avândcâteva pietre destul de ascuţite pe lângă mal.

Aleyne a simţit cevaciudat de asemănător cu panica. Din toate locurile periculoase încare putea să rămână blocată, de ce alesese tocmai acesta?

— Ce cauţi acolosus? Este ceva în neregulă cu statul pe pământ?

— Mi-au cerut săcaut ceva care a fost lăsat afară. Un coş. Eu doar încercam săacopăr mai mult teren, din moment ce mi-au spus că l-au lăsatdestul de departe, dar că nu îşi puteau aminti unde exact.

— Şi l-ai găsit?

— Da, dar am alunecatatunci când am încercat să cobor.

— Poţi să teridici?