Magie de Iarnă

4.❆

❆

Când Avalone s-a trezit dis-de-dimineaţă, a fost din cauza sunetelor făcute de familia ei vitregă care se întorcea la han, după noaptea de petrecere. A auzit voci, nici una dintre ele plăcute şi Avalone a ştiut că munca ei a început. A ascuns rapid pantoful de cristal sub pernă, dându-i cu greu drumul şi a ieşit din cameră, închizând uşa cu grijă în urma sa.

Mama ei vitregă îşi mustra fetele pentru lipsa lor de interes în ceilalţi oaspeţi. Avalone a întrerupt tirada, linguşind-o pe Bethany cât de bine a putut şi le-a îndrumat pe cele trei femei către camerele lor. Proprietarul, stând în dreptul scărilor i-a aruncat o privire îngrijorată şi i-a mulţumit tăcut.

Avea să fie bucuros să vadă acei oaspeţi plecând.

Avalone a fugit în toate părţile, ajutându-le să se dezbrace şi să se bage în pat. Apoi a început să facă bagajele şi să sorteze toate lucrurile care au fost lăsate aruncate. S-a mişcat tăcută ca să nu deranjeze pe nimeni.

Au mai stat o noapte la han, apoi în dimineaţa următoare Avalone a coborât jos să plătească şi să aranjeze ca toate cutiile să fie puse pe căleaşcă.

— Au plecat, în sfârşit, a mormăit bărbatul în barbă.

Spre groaza lui, fata s-a oprit şi s-a uitat la el. Aşteptând să fie mustrat pentru cuvintele sale, a fost mortificat atunci când lacrimi au început să curgă din colţurile ochilor blânzi, în timp ce fata a început să îşi ceară scuze.

— Ştiu că sunt o mare belea şi că este foarte dificil să te confrunţi cu ele şi încerc să am grijă de ele singură şi să le ţin din a face prea multe cereri şi ştiu cât de oribile sunt cu fetele pe care le-aţi trimis să le ajute noaptea trecută şi eu chiar am încercat, dar nu am putut să o fac de una singură şi îmi pare atât, atât, atât, atât de rău!

Ar fi continuat, dar proprietarul a oprit-o şi şi-a cerut scuze pentru scăparea sa. Fata şi-a terminat treaba şi şi-a grăbit familia afară pe uşă imediat ce coborâseră scările, făcând o plecăciune înainte să le urmeze.

Călătoria înapoi a fost lungă şi anostă, nici una dintre ele ne menţionând nimic despre apariţia lui Avalone la bal. Aceasta s-a holbat pe fereastră aproape tot drumul, încercând să înscrie amintirea balului în memoria sa pe cât putea de mult. Fusese o noapte fermecătoare, până la urmă. Chiar şi dansând cu Prinţul a fost o experienţă educativă.

Ea doar şi-a dorit ca balul să nu fi fost ultima ei şansă de a face parte din lume.

❆

Aleyne se învârtea în cerc, în mijlocul holului principal, aşteptând întoarcerea lui Percival. Părinţii îl urmăreau, surprinşi de comportamentul său, în vreme ce ducele doar zâmbea amuzat.

În final, ajutorul a apărut cu o gardă de la poartă. Gardianul arăta un pic inconfortabil, dar şi-a arătat respectul către majestăţile lor. Într-o mână ţinea un pantof de cristal. Aleyne s-a oprit holbându-se la pantof cu curiozitate.

— Acest bărbat spune că el a lăsat-o pe fată să intre când a venit şi, de asemenea, a văzut-o plecând, a explicat Percival.

— Iar tu eşti? a întrebat regele Isidor politicos.

— Daniel Halsey, Majestatea Voastră. Sunt un gardian aici de peste un an.

— Poţi să ne spui ce s-a întâmplat? Presupun că tu ai văzut-o pe fata pe care o căutăm.