Magie de Iarnă

11. ❆

❆

Nu a trecut mult timp de la seara turbulentă, într-o zi în care fetele erau ocupate cu lecţiile lor, că Ducele a dat năvală în camera nepoatei sale să anunţe că pentru următoarea săptămână, ea va fi nevoită să înceapă să înveţe cum să danseze.

— Dans? Dar bunicule, eu nu voi putea să particip la dansuri pentru încă vreo câţiva ani.

— De acea vei începe acum. Tu vei practica doar această săptămână, dar va fi bine pentru tine să începi să participi la aceste lecţii înainte să ai nevoie de ele.

— De ce doar pentru o săptămână?

— Maiestăţile lor au aranjat ca unii dintre ajutoarele lor şi dintre prietenii apropiaţi care nu au mai dansat de mult să fie reintroduşi artei dansului. Tu te vei alătura grupului şi sper să îi faci să se simtă îndeajuns de vinovaţi încât să încerce să practice.

— Va veni şi Avalone? a întrebat Rosenwyn îngrijorată.

Chiar dacă putea să interacţioneze cu celelalte persoane, ei încă îi plăcea să o aibă pe prietena sa lângă sine.

— Ei o să aibă nevoie de domnişoara Avalone, de asemenea, ca să egaleze cuplurile, şi-a informat Morgan nepoata, prinzându-i privirea lui Avalone ca să se asigure că ea l-a auzit.

Avalone a încuviinţat, dar nu era chiar mulţumită cu acea răsturnare de situaţie.

— Ce bine! a cântat Rosenwyn, acceptând ordinul bunicului ei.

Aşadar Avalone a fost implicată în a practica dansurile de salon, ceea ce era problematic deoarece ea deja învăţase cum să danseze cu mult timp în urmă. Trebuia să fie atentă ca nu cumva să se dea de gol.

❆

Când fetele au ajuns au fost puse în un grup mic, cu alte cinci persoane. Rosenwyn a fost înmânată instructorului care s-a ocupat special de aceasta, în vreme ce Avalone a fost lăsată pe mâna singurului bărbat fără pereche, Percival Seyter.

— Bună. Nu cred că am avut privilegiul de a te cunoaşte încă, dar am auzit o groază de lucruri despre tine. Tu eşti domnişoara Avalone, am dreptate?

— Iar tu eşti domnul Percival, bănuiesc. Este o plăcere să te cunosc.

— De asemenea. Să începem? a întrebat, întinzându-şi mâna spre ea şi întorcându-se cu faţa spre profesor.

După o rapidă explicaţie despre cum să îşi ţină fiecare bărbat partenera, instructorul i-a pus să exerseze paşii de bază. Din moment ce se presupunea că toţi trebuiau să ştie paşii, el şi-a păstrat atenţia pe Rosenwyn. El a urmărit-o câtva timp pe Avalone ca să vadă dacă Percival o ajuta, dar păreau să se descurce destul de bine.

Cu toate acestea, el nu a observat că asta nu era mulţumită lui Percival.

— Tu conduci, a şoptit Avalone după ce a privit picioarele partenerului ei câteva secunde ca să se asigure că el nu avea să o calce.

— Ştiu, a răspuns, concentrându-se asupra mişcărilor sale. Mulţumesc pentru că ai punctat acest fapt.

— Îmi cer scuze. Ar fi trebuit a spun că se presupune că tu trebuie să conduci.

Percival s-a uitat urât la aceasta, a ratat un pas şi a reuşit să o calce pe degete. Aceasta a continuat să se mişte cu graţie, ignorându-i greşeala.