Magie de Iarnă

1.❆

❆

Avalone Hastings s-a născut într-o familie bogată şi nobilă şi a trăit fericită pentru o mare parte din viaţa ei, în ciuda morţii mamei sale când era foarte tânără. Tatăl ei o adora şi îi făcea toate poftele, dar reuşise cumva să nu o răsfeţe. Aşadar, aceasta a crescut să aibe bun simţ, să fie umilă şi să aibe din abundenţă bunătate. Tatăl ei fusese un bărbat bun, considerat o idee excentric de contemporanii săi. Asta ar fi putut să fie din cauza faptului că trăiau atât de departe de palatul regal, dar, deasemenea, avea foarte deosebite idealuri despre oameni şi egalitate. Iar aceste idealuri nu s-a ferit să le transmită fetei sale.

— Fiecare om este o persoană, i-a spus el fetiţei sale, când stătea cu ea după ce au cinat într-o seară. Oamenii sunt de-a dreptul uimitori. Aceştia pot face tot felul de lucruri. Pot fi orice vor ei să fie. Întotdeauna se pot schimba.

— De ce ne tratează atât de special, atunci? a întrebat ea curioasă.

— Deoarece noi avem o foarte importantă slujbă. Trebuie să ne asigurăm că avem grijă de toţi. Trebuie să ne asigurăm că toate lucrurile decurg perfect. Aşa că trebuie să învăţăm cât de mult putem, ca să putem fi de folos.

Avalone a învăţat diverse lucruri, care fetele de statutul ei le găseau sub nivelul lor, dar pe aceasta nu o deranja părerea lor. Pentru ea, toate abilităţile şi deprinderile erau magie, iar abilitatea de a crea lucruri, de a le perfecţiona şi de a avea grijă de ele era spectaculară. Era iubită foarte tare de personalul casei tatălui ei şi îi ajuta cu sarcinile lor de fiecare dată când avea timp liber.

Când de abia împlinise treisprezece ani, tatăl ei s-a recăsătorit, obligat de poziţia lui care cerea să aibă un urmaş. Astfel, şi-a lăsat fica şi a călătorit în capitală ca să socializeze şi să îşi găsească o mireasă. Averea sa îl făcea să fie dezirabil, dar idealurile ciudate nu îl ajutau deloc. În final s-a căsătorit cu o văduvă care avea deja două fete, care s-a măritat cu el doar pentru poziţia şi banii săi. Aceasta era vicleană, însă, şi a reuşit să îl facă pe tatăl lui Avalone să îi pară rău de ea, încercând să o facă să se simtă dorită. De asemenea, fetele ei îi atinseseră inima.

Câţiva ani după căsătoria lor, când Avalone împlinise cincisprezece ani, tatăl ei a fost lovit de o boală teribilă, lăsându-şi iubita lui fică în mâinile unei egoiste avare.

Doamna Bethany Delaney nu avea nici un pic de afecţiune pentru fata ei adoptată, nu avea afecţiune nici măcar pentru proprii copii. Ea era interesată doar de ambiţia socială şi financiară. Aceasta avea să îşi îndeplinească obligaţia faţă de fata adoptată, dar fiicele ei erau pe primul loc printre grijile sale. Ei bine, pe al doilea loc, pe primul fiind interesul ei de a îşi ridica poziţia socială. Aceasta avea ambiţii înalte pentru propriul statut şi era extraordinar de interesată de sine. Nu credea în a cheltui banii pe ceea ce nu îi era absolut necesar, dar în schimb cheltuia o sumă imensă pe persoana sa.

La scurt timp după moartea celui de-al doilea soţ, Bethany a realizat că Avalone era capabilă de a lucra în jurul vilei şi a început să scape de „excesul" de angajaţi. Avalone a încercat să îşi protejeze prietenii şi învăţătorii cât de mult a putut, dar nu a fost capabilă să refuze ordinele mamei sale vitrege. A început să facă sarcinile prin vilă şi să ajute cât putea în timp ce munca se acumula. Din nefericire, asta a făcut-o pe mama sa vitregă să de-a afară şi mai mulţi angajaţi.

În final, familia dezbinată s-a mutat complet la primul etaj al vilei, iar Avalone a devenit singura responsabilă pentru întreţinerea vilei. Zilele îi erau împărţite între terminatul unei educaţii de bază pentru o domnişoară şi ţinutul casei în ordine, pe cât era în stare.