Trebuia sa spuna "Da", dar in schimb, printul mostenitor s-a trezit cu un pantof de cristal spart in capul sau si o privire atat de furioasa, incat l-ar fi omorit daca furia in piele de om ar fi avut asemenea puteri. Stiuse ca fusese o idee proasta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cu un sentiment de agitaţie în gazde, cu incertitudinea care mânca din oaspeţi şi o dezamăgită Avalone stând tăcută în camera ei făcând mici cusături, balul arăta ca o afacere nefastă.
Dacă majoritatea oaspeţilor erau neliniştiţi pentru că aveau să participe la un bal atât de mare şi neaşteptat, rezidenţii capitalei erau nehotărâţi, neştiind dacă să fie mulţumiţi pentru influxul de oaspeţi – şi automat şi de muncă – sau să fie mizerabili – din acelaşi motiv.
Regatul era de o mărime normală, întinzându-se peste o bucată de pământ care cuprindea majoritatea climatelor. Zonele îndepărtate ale nordului sufereau ger şi zăpadă iarna, iar cele din sud şi est aveau un climat tropical în sezonul de vară. Capitala era localizată mai mult către sud-vest, stând la marginea unei păduri imense care păzea oraşul de climatul tropical. Le lua oamenilor un pic peste două săptămâni să călătorească din cel mai sudic punct al regatului către cel mai nordic şi aproape la fel să traverseze de la est la vest. Proprietatea lui Avalone se afla aproape de punctul nordic al regatului, iar proprietatea Ducelui Marshmond se afla la o săptămână de călătorit către nord şi la aproximativ 6 zile către estul capitalei. În orice caz, regatul găzduia o populaţie sănătoasă.
Şi cu mai mult de jumate de regat vizitând în timpul acelor două săptămâni, o mare de oaspeţi invadau fiecare hotel disponibil. Fiecare relaţie de familie, indiferent de cât de îndepărtată, era abuzată. Asta însemna un aflux de bani în oraş, cât şi bani cheltuiţi pe transport şi pe hotelurile utilizate în drumul lor spre capitală. Oaspeţilor, care fuseseră invitaţi să stea pe parcursul întregului eveniment pentru a ajuta să egalizeze numerele, li s-a oferit rezidenţă la palat. Camerele de abia folosite, ţinute de nobili în capitală tocmai pentru o asemenea ocazie, au prins viaţă, iar servitorii leneşi au fost puşi la muncă pentru prima dată în ani de zile. Toţi ceilalţi au fost nevoiţi să se mulţumească cu spaţiul care rămânea.
Evenimentul iminent aducea cu sine, în mod special, un val imens de femei, toate foarte dornice să se căsătorească. De abia erau în ziua a treia de bal şi nici un proprietar de hotel, han sau magazin nu mai putea să îşi menţină calmul.
— Doar carnea roşie este servită aici la fiecare masă?
— Nu îmi pasă că nu aveţi obloane, nu puteţi face ceva cu acel zgomot infernal de afară?
— Spui că această rochie a fost călcată? Şi uită-te la acest tiv! Cum pot ieşi aşa?
— Am spus că vreau ca părul meu să plutească, nu să atârne!
— Te aştepţi să plătesc cât pentru această cameră?! Eşti nebun?
— Da, ştiu că m-am spălat aseară. Şi o să mă mai spăl din nou în această seară! Şi în fiecare seară cât voi sta aici! Da, ştiu că mai sunt şi alte persoane aici, dar nu voi aştepta ca să mă spăl în apă călâie!
