Magie de Iarnă

9.❆

❆

Mai târziu în acea seară, după cină, Prinţul a invitat-o pe Rosenwyn să vină cu bunicul ei şi să stea împreună cu familia. A fost încântată când a fost inclusă şi a povestit încântată despre minunata tânără femeie care i-a curăţat camera în acea zi. Aceasta era cea mai uluitoare, inteligentă, drăguţă persoană pe care Rosenwyn a întâlnit-o vreodată şi spera ca fata să vină şi ziua următoare să îi cureţe apartamentul.

— Dacă se întoarce, tu vei fi foarte norocoasă, a punctat bunicul ei. Tu chiar ai rănit-o azi, Rosenwyn. Tu ştii că Penberthy întotdeauna îmi spune când el trebuie să aibă grijă de persoanele pe care le-ai terorizat, dar niciodată nu ai fost atât de violentă înainte. Sunt surprins că a rămas să vorbească cu tine fie şi pentru o secundă.

Rosenwyn şi-a aplecat capul.

— Voia să o atingă pe mama, a şoptit tânăra. Îmi pare foarte, foarte rău.

Morgan a oftat. Pedepsele niciodată nu au fost foarte efective pe Rosenwyn, iar el a încercat să nu facă lucruri inutile care ar face-o să nu mai aibă încredere în el. Când i s-a spus că Rosenwyn chiar a rănit-o pe Avalone, şi-a făcut griji despre cum avea să rezolve acea problemă. Dar se pare că nepoata lui era plină de remuşcări şi nu avea să repete acel act.

— În regulă. Numai că nu de la mine trebuie să îţi ceri scuze. Domnişoara Avalone lucrează din greu în palat şi face treabă foarte bună. Şi ea a fost foarte politicoasă cu tine.

Rosenwyn şi-a lăsat capul şi mai jos, iar Aleyne s-a încruntat când a auzit numele lui Avalone.

— Ştiu. Dacă va veni din nou mâine, ar trebui eu să îmi cer scuze atunci?

— Da. Şi dacă nu vine, noi vom trebui să ne ducem şi să o găsim ca tu să îţi poţi cere scuze. Este clar?

— Da, bunicule. Îmi cer scuze.

Morgan i-a luat mânuţa în a sa.

— Ştiu. Şi cred că domnişoara Avalone ştie asta, de asemenea. Penberthy a spus că ea era mult mai îngrijorată de tine pentru că vei fi pedepsită pentru ceva atât de minor.

Rosenwyn arăta uluită şi consternată, la fel ca toată lumea din încăpere.

— Minor? Oh, bunicule!

Aleyne s-a foit inconfortabil şi mama lui s-a uitat la acesta îngrijorat. Aceştia nu au vorbit despre Avalone de când Aleyne i-a spus despre incidentul din bibliotecă, dar amândoi s-au întrebat dacă ea încă avea probleme. Isidor şi Percival, chiar dacă încă nu o cunoşteau pe Avalone, au fost de asemenea deranjaţi. Morgan şi-a alinat nepoata, dar a observat reacţiile celorlalţi din încăpere.

Aparent nu era singurul interesat de acea tânără domnişoară.

❆

Dimineaţa următoare i-a găsit pe Morgan şi pe nepoata lui stând în camera ei, jucând un joc de cărţi împreună, în vreme ce aşteptau ca Avalone să ajungă. Când a ajuns într-un sfârşit, Avalone a bătut la uşă şi a intrat tăcută, oprindu-se surprinsă atunci când a văzut că Morgan era prezent. Aceasta a făcut o plecăciune rapid.

— Domnia Voastră, domnişoară Rosenwyn, îmi cer scuze. Voi reveni mai târziu să...

— Nu, te rog nu pleca! a rugat-o Rosenwyn. Îmi pare foarte rău pentru ieri. Eu chiar nu ar fi trebuit să te rănesc şi spre că mă vei ierta.