Magie de Iarnă

10. ❆

❆

Avalone a învelit-o pe Rosenwyn, în timp ce aceasta şi-a aranjat pernele. Tânăra fată a oftat fericită.

— Ai nevoie de altceva, domni... Rose?

— Nu, voi fi în regulă. Ea a făcut o pauză înainte să continue. Avalone... mama obişnuia să îmi spună poveşti înainte de culcare. Crezi că...

— Desigur, a răspuns Avalone, uitându-se prin jur o secundă şi găsind un scaun pe care putea să se aşeze. Ce fel de poveşti îţi spunea?

— Oh, de toate felurile. Ea îmi spunea poveşti despre ea şi tata sau despre când l-a întâlnit prima dată pe bunicul şi cât de aiurit era sau legende despre regat. Şi basme! Acelea erau preferatele mele.

Avalone a zâmbit.

— Basmele sunt favoritele mele, de asemenea. Ce spui de unul cu zâne în această seară?

❆

Avalone s-a trezit a doua zi brusc, ridicându-se instant şi uitându-se prin jur în timp ce încerca să îşi dea seama unde se afla. Era camera greşită, prea drăguţă, prea curată, nu era acasă, nu era aproape de bucătărie...

— Oh.

Avalone a oftat uşurată atunci când mintea sa s-a trezit şi şi-a adus aminte unde era. Mâinile sale s-au plimbat pe cearceaf încet, în vreme ce s-a uitat prin încăpere, observând lumina difuză, dulapul şi micul bagaj de lângă perete şi draperiile grele care nu lăsau lumina dimineţii să intre. S-a încruntat la draperii şi s-a ridicat, apropiindu-se de acestea şi deschizându-le, lăsând lumina dimineţii să intre în cameră. Nu era foarte puternică, dar Avalone a oftat fericită. Aproape putea să îşi imagineze că era înapoi acasă, în camera ei veche, întâmpinând bucuroasă răsăritul de soare şi aşteptând ca o servitoare să vină şi să îi spună că tatăl ei era treaz...

Avalone şi-a şters o lacrimă şi s-a întors cu spatele la fereastră ca să se îmbrace. Plânsul nu avea să rezolve nimic. Acea viaţă era dusă de mult.

S-a îmbrăcat rapid, apoi a scos lista pe care Ducele i-a dat-o noaptea trecută. Apropiindu-se de fereastră, Avalone şi-a scos instrumentele de scris şi a început să îşi facă notiţe. Ştia câte puţin din toate subiectele pe care, cu puţin noroc, avea să le studieze Rosenwyn. Dar trebuia să planifice totul cu atenţie ca ea să le poată preda aşa cum trebuia. Ea a lucrat la planurile sale până când soarele domina cerul, apoi şi-a pus proiectul deoparte şi s-a dus să o trezească pe Rosenwyn.

— Bună dimineaţa, Rose, a salutat-o Avalone intrând în camera fetei şi deschizând draperiile. Rose a suspinat şi s-a întors pe partea cealaltă, trăgând pătura peste cap ca să evite lumina.

— Este devreme, s-a auzit mormăitul înăbuşit din pat.

Avalone doar a zâmbit şi s-a apropiat, trăgând pătura de pe capul fetiţei.

— Este devreme. Dar croitoreasa va veni în această dimineaţă şi dacă doreşti micul dejun înainte ca ea să vină, atunci tu trebuie să te scoli acum.

— Putem să sărim peste micul dejun, a sugerat fetiţa, frecându-şi ochii şi clipind, ridicându-se.

— Nu sărim peste micul dejun. Este un obicei foarte prost să sari peste oricare din mese. Tu trebuie să îţi menţii forţa toată ziua. În mod special azi, din moment ce va trebui să stai în picioare pentru probele pe care le va face croitoreasa.