Eee și iată că vine și luna Septembrie a anului 1990 dar înainte de asta ,să vă povestesc cum am ajuns la vârsta asta la școală:
-Ei bine cum noi am început să mergem la cursuri de canto ,chitară, pian și vioară,ce s-au gândit ai noștri părinți, mai mult tata evident,să mergem la o școală de muzică din București și așa s-a și întâmplat.
Am fost înscriși la Colegiul Național de Arte "Dinu Lipatti".În aceea vreme se puteau face înscrierii pentru clasele mici până la Liceu .
Bineînțeles că am dat admitere.Eu la Vioară, Paul la chitară,și spre surprinderea noastră am luat din prima .
Ziua rezultatelor 20 Iulie:
Adrian:Hai să mergem la Colegiu să vedem rezultatele,cred că s-au afișat.
Silvia:Că bine zici!
Petra:Sper să fii intrat.Căci am mai vorbit cu niște copii de aici din cartier și cică e bun Colegiul.
Paul:Doamne ajută!
Ajungem la Colegiu și...:
Petra:Tati!Uita-te tu că eu sunt mică nu văd până acolo .
Adrian:Stați să vă i-au în brațe
Ne uităm pe tabel și eram...
Paul:Suntem pe locul 7 și 8 din 15 înscriși.
Silvia:Ce bucurie!
Petra:Ti-am zis eu ,Paul că suntem buni .
Adrian:Aveți sămânță bună cei drept.
Paul:Vezi că știi!
Adrian:😄
Silvia:Felicitări copilași!
Petra și Paul:Mulțumim!
Paul:Abia aștept ziua de 15.
Petra:Și eu!
După afișarea rezultatelor mergem acasă să sărbătorim victoria!
CITEȘTI
Adrian Pintea în viziunea mea ca Tată
Teen FictionÎn această poveste scrisă de mine datează ideea și cum mi-as fi imaginat eu viața dacă Adrian Pintea mi-ar fi fost tată și in realitate nu doar în poveste. Să începem! Ps:Pentru mine ca fan,Adrian Pintea rămâne cel mai bun actor . !!!Această poveste...
