ULTIMA ANIVERSARE CU MAMA!

7 0 0
                                    

《Nu as fi vrut vreodată să scriu această parte dar în această carte prezint și frumosul și mai puțin frumos!
Nu totul este Roz sau Albastru în viață.
Ei bine în acest capitol suntem în anul 1995 aproape de luna Iunie și aniversarea mea și a fratelui meu de 10 ani pământeni!
Aceasta avea să fie ultima aniversare cu mama!
Ai noștri nu se mai înțelegeau aproape de mult timp dar au rămas împreună pentru noi și sincer a fost mai bine că s-au separat chiar dacă am avut de suferit!
Totul a început și s-a terminat de la mama care primise o oferta mult mai bună de lucru în străinătate ,mai exact în Elveția și care a și acceptat să plece.Iar la tata că plăcea pe altcineva deși se știa clar că tata era curtat de multe fete dar totuși a rămas fidel mamei până a apărut fata respectiva ce a plecat și ea iar tata a rămas doar cu noi.
Mama știa cât de tare ne iubește și că nu ar putea trai fără noi și cât de mult ne-a dorit tata așa că a luat decizia de ai lăsa custodia totală tatei, niște bani și partea ei din casa de la Buftea și cele 2 terenuri pentru noi!
Dar în mintea mea de copil inocent de 10 ani atunci, oare niște bani ,o casă și niște terenuri urmau să compenseze lipsa unei mame,nu prea...
În fine, haideți totuși să vedem ce s-a întâmplat până am aflat de separare》

9 Iunie 1995

Adrian:La mulți ani copii frumoși!
Silvia:La mulți ani frumosilor!
Petra:Mulțumim mult!
Paul:Mulțumim!
Paul:Auziți?
Adrian:Spune!
Paul:Voi sunteți supărați sau mi-se pare doar?
Silvia:Ți-se pare doar ,nu avem de ce să fim supărați, mai ales astăzi de ziua voastră!
Paul:Hmm!În fine!Petra ,ăștia sigur ne mint cu ceva!
Petra:Așa cred și eu ,tata nu a avut fața căzută așa la nicio aniversare de a noastră,plus era entuziasmat întotdeauna când venea data de 9 Iunie!
Paul:Da exact!O să aflăm noi cumva ce au și părinții ăștia!

《Si chiar am avut dreptate, se pare că părinții nu erau în apele lor.Ca si cadou am primit niște jocuri pentru calculator pentru că aveam și calculator primit în 1993.Ne-au dat niște dulciuri și suc și ne-au trimis afară la amicii noștri iar ei urmând să i-a niște decizi importante în ceea ce ii privește pe ei dar mai ales pe noi!》

Adrian Pintea în viziunea mea ca TatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum