Așa cum scrie și în acest capitol, da m-am speriat de tata.
Noi la grădiniță nu învățasem încă despre scriitorii ce nu mai erau pe lumea pământească .
Dar în schimb ,acasă în Biblioteca aveam cărți cu operele și poeziile lor ce ni le citea tata seara .
Asta pentru că și eu și fratele meu ,Paul,doream acest lucru.
La grădiniță efectiv se vorbea numai și numai despre Comunism, ah ce am urât unele faze din Comunism dar în fine nu despre asta este vorba .
Este vorba, că,de ce m-am speriat eu de tata.
Să îi dăm drumul:
Ne întoarcem noi înapoi pe platourile de filmare .
Și reiau tata și unchiul Dorel scena în care tata era afară ca un gânditor precum era Eminescu dar în schimb fuma iar domnul Dorel se spăla pe față.
La un moment dat mă uit eu mai atentă la tata si parcă într-un moment văd în tata o stafie și încep să plâng.
Se oprește secventa pentru că fusese filmată și tata vine într-o fugă la mine .
Paul :Ce-i cu tine Petra ,ce te-a apucat?
Paul:Vrei să strici munca regizorilor și cameramanilor?
Petra:Nu,nu vreau să stric nimic Paul
Petra:Nu mai că într-o fracțiune de secundă am avut impresia că văd o Stafie în Tata.
Paul:😂ești culmea Petra,jur.
Adrian:Ce este, ce s-a întâmplat?
Adrian:Ce-i măi copilule cu tine ,de ce plângi?
Petra:Plâng pentru că am avut impresia că tu ,de fapt ești o stafie.
Adrian :Măi puiule, te-ai gândit tu la ceva și te-ai speriat .
Adrian:Hai încoace, hai la tata.
Mă i-a în brațe și mergem mai în vale să mă liniștească.
Paul rămâne cu unchiul Dorel .
Adrian:Te-ai mai liniștit?
Petra:Da
Petra:Aș vrea să nu îmi dai drumul niciodată din brațe.
Petra:E atât de bine ....
Adrian:Nu promit ,dar voi încerca.
CITEȘTI
Adrian Pintea în viziunea mea ca Tată
Ficção AdolescenteÎn această poveste scrisă de mine datează ideea și cum mi-as fi imaginat eu viața dacă Adrian Pintea mi-ar fi fost tată și in realitate nu doar în poveste. Să începem! Ps:Pentru mine ca fan,Adrian Pintea rămâne cel mai bun actor . !!!Această poveste...
