《Și uite așa, de când am ajuns aici la Orfelinat ,zilele treceau ,tata venea să ne vadă de fiecare dată când putea ,dar din păcate nu ne putea lua încă acasă. Când într-o zi ii trecuse lui frate-miu o idee prin cap și anume ,să o sunăm pe sora tatei de la Londra ,căci da,mătușa noastră a plecat în 1987 fix cu 2 ani înainte să înceapă revoluția și când cumva oameni reușeau să plece cu bine în afară, ea plecand ca profa de Engleză acolo ,pe parcursul poveștii veți vedea ce ajutor are ea asupra noastră》
Paul:Pss!Pss!Petra!
Petra:Da,Paul!Ce s-a întâmplat?
Paul:Mi-a venit o idee!
Petra:Ce idee?
Paul:M-am gândit să o sunăm pe mama Mary!(Da noi așa îi spuneam mătușii noastre și nu se supăra niciodată)Ce zici?Poate ne ajuta ea cumva să plecăm de aici!Hmm?
Petra:Măi!Nu zici rău dar ai numărul ei?
Paul:Îl știu pe derost, cum îl știu și pe al lui mamaie și tataie de la Oradea și bunicii de la Timișoara și pe cel de acasă!
Petra:Exact numerele astea le știu și eu pe derost!Se vede că suntem gemeni deși suntem gemeni pe bune!
Paul:Păi, hai să vorbim cu domnul acela ,poate ne lasă să dăm un telefon?O încercare nu strică!
Petra:Bine zici!Poate vine pe aici în vizită și putem să îi spunem!
《Și iată că acest domn care între timp aflasem că este directorul orfelinatului vine în vizită la noi să vadă ce mai facem》
Nicolae Barabas:Bună ziua!Copii,ce mai faceți?
Toți:Bine!Mulțumim de întrebare!Dumneavoastră!
Nicolae Barabas:Mulțumesc,la fel de bine și eu!
Toți:Ne bucurăm!
Paul:Domnule Barabas!Avem dreptul la un telefon?
Nicolae Barabas:Dar cu cine vrei să vorbești Paul?
Paul:Vrem să vorbim!Cu sora tatălui nostru care este la Londra!Poate ne ajuta ea să ne i-a acasă!
Nicolae Barabas:Păi și îi știi numărul pe derost?
Paul:Desigur!
Nicolae Barabas:Pai atunci haideți cu mine!
《După ce am vorbit cu acest domn, ajungem la el în birou și începe Paul să formeze numărul de telefon al mătușii noastre》
Brr brr brr brr
Rodica:Alo!Cu cine vorbesc?
Paul:Sărut-mâna mătușă!Paul Pintea la telefon, nepotul tău!
Rodica:Aaa!Nepoate,ce faci ,cum ești, de unde suni ?
Paul:Păi...sun de la orfelinat!
Rodica:Ce?Cum adică de la orfelinat?E vreo joacă de a voastră de copii?
Paul:Nu mătușă!Cineva ne-a pârât la protecția copilului cum că tata nu ar avea grija de noi !Nu știu dacă știi dar părinți noștri s-au separat iar ea a plecat în afară, nu mai știm nimic!
Rodica:Asta cu separatul mi-a spus mama ceva!Dar cum adică acel cineva să îl pârască pe fratele meu că nu ar avea grija de voi .Voi pentru el sunteți tot ,dar absolut tot!Doamne ferește!Și la ce orfelinat sunteți?
Paul:La un orfelinat din sectorul 3!Ai putea să îl suni pe tata, el știe mai multe detalii!Eu te-am sunat că uite este și Petra aici de față și te salută ,pentru motivul dacă ai putea să faci ceva să ne iei de aici !
Rodica:Am să caut o soluție să vă ajut stati fără grijă, cum mai termin treburile pe aici la Londra, vin urgent în România să văd despre ce este vorba!Pana atunci să fiți cuminți și ne vedem curând!Da?
Paul:Da ,mătușă, o să fim cuminți, abia aștept să ne revedem deși nu mi-as fi dorit în această situație!
Rodica:Stați liniștiți, nici nu m-am așteptat să aflu așa ceva!Vă iubesc și ne vedem curând!Aveți grijă!
Paul:Mulțumim!Și tu să ai grijă pe acolo!La revedere!
Rodica:La revedere!
CITEȘTI
Adrian Pintea în viziunea mea ca Tată
Teen FictionÎn această poveste scrisă de mine datează ideea și cum mi-as fi imaginat eu viața dacă Adrian Pintea mi-ar fi fost tată și in realitate nu doar în poveste. Să începem! Ps:Pentru mine ca fan,Adrian Pintea rămâne cel mai bun actor . !!!Această poveste...
