SĂ RÂDEM PUȚIN

2 0 0
                                    

Acest capitol se desfășoară în anul 1993.
Ianuarie 1993.
Tata fusese invitat să recite orice poezie la Ateneul Român din București.
Și evident că s-a gândit la "Scrisoare a III-a.

Ne bagasem și noi pe acolo să stam undeva jos și să îl ascultam pe tata cum recită.

Ce vreau să spun este în felul următor:
Noi eram în clasa a3a(8ani) atunci si știu că undeva prin Iarna lui 92' am fost puși de profa de română care ne era și învățătoare să recitam o poezie de la un scriitor care ne place.

Evident că aveam acasă cărți cu diferiți scriitori printre care și Eminescu.

Și exact aceeași parte care a recitat-o tata,am recitat-o eu și nimeni nu a râs ci a fost serios .

Pe când la tata,cei din sală au început să râdă. Într-adevăr la cum spunea tata te pufnea râsul instant .
Dar noi ne-am abținut.

A fost o seara tare interesantă!

Adrian Pintea în viziunea mea ca TatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum