Adrian Pintea în viziunea mea ca Tată

ZIUA TATEI(1990)

Era dimineața zilei de 9 Octombrie și cu 2 zile venise bunica noastră sau mama/mamaie cum ii spunem noi .
Mamei noastre ii spuneam "Mamă".
Paul și cu mine ne gândisem să o chemăm la București doar pe ea deoarece prezența de la o vreme a lui Tataie îl indispunea pe tata ,ca deh tatăl vitreg și pentru că a fost puțin cam dur cu el în copilărie.

În fine, trecem mai departe la subiect .

Petra:Bate la ușă, așteptați pe cineva special ?
Adrian:Nu?
Silvia:Nici eu ,adică din ce știu ziua tatălui vostru  o facem noi împreună.
Adrian:Dacă tot ai venit cu ideea,du-te și vezi cine este .
Petra:Bine!

Mă duc să deschid ușa și...

Maria Pintea:Bună Petra
Petra:Ehh(în șoaptă),ai reușit să vii!
Maria Pintea:Da,cum să nu vin la voi ,nu există așa ceva!
Petra:Mă bucur mult ,hai intră(în șoaptă) îl chem acum ,așteaptă puțin
Maria Pintea:Sigur!

Merg cu pași înceți ca să nu se prindă nici mamă și nici tati.

Adrian:Petra,cine era la ușă?
Petra:Era  vecina de la 1 ,avea nevoie de sare .
Petra:I-am dat puțină, sper că nu v-ati supărat ?
Petra:I-am spus că sunt cu frate-miu acasă și că voi nu sunteți .
Silvia:Nu,nu ne-am supărat,ești fată descurcăreață, sunt mândră de tine.
Petra:Mersi!Tata,vreau să ies pe afară la joacă, as vrea teniși aceia maro cu șireturi, știi unde sunt ?Tu ai umblat ultima oară cu ei !
Adrian:Hmm,aahh da îmi aduc aminte de ei ,cred ca sunt în hol în pantofar dar hai totuși să te ajut să ii cauți.
Petra:Hai!

După 2 minute :

Adrian:Cred că erau pe aici Petra?Aoleu ,mamă?
Maria Pintea:Bună, fiule!
Adrian:Când ai venit?
Petra:Acum 5 minute !
Adrian:Dar,tu de unde știi?
Adrian:Stai puțin, adică tu,Petra vrei să îmi spui că a fost un pretext vecina de la 1 și adidași maro?
Petra:Cam da!
Adrian:Mă ,dar smecheră mai ești!
Petra:Știu, nu!
Adrian:😏

Adrian:Hai mamă, intră și așează-te aici ,mă duc să îl trezesc și pe Paul ,cu greu l-am dezlipit de calculator aseară.
Maria Pintea:Măi Adriane, de ce îl lasi pana asa târziu?O să înceapă să aibă probleme cu vederea sau chiar de somn
Silvia:Sărut-mâna mamă, bine ai venit !
Maria Pintea:Bine te-am găsit nora mea.
Adrian:Îl mai scap uneori din ochii pentru că mai lucrez la una alta și Silvia lucrează un pic mai mult în ultimul timp și Paul rămâne cu Petra.
Petra:Mă duc eu să îl trezesc pe frate-miu.
Silvia:Bine mamă, du-te.
Maria Pintea:Păi și cât poate Petra să stea cu el?Când și ea are de făcut anumite lucruri !
Adrian:Da,ai și tu dreptatea ta mamă.
Maria Pintea:Vezi că știi!

Paul:Neața!
Adrian:Neața rătăcitule, mai dormeai mult!
Paul:😵‍💫,ăăă nu,știu că am stat până târziu și îmi cer scuze.
Paul:Sărut-mâna mamaie!
Adrian:Se iartă!
Maria Pintea:Să trăiești flăcăule.

După 2 zile.

Silvia:Petra,pune tu lumânările și eu le aprind .
Petra:Bine!
Silvia:Hai dincolo,la 1 , 2, 3 și...
Toți:Laaa mulțiii anii!
Adrian:Ooo,mulțumesc mult de tot ,nici nu știți ce fericit sunt că am alături de mine pe persoanele dragi sufletului meu. Chiar vă mulțumesc din inimă.