— Jimin-ah, a șoptit moale Jungkook și Jimin și-a întors capul spre el. Nu-i necesar să stai aici, poți merge să te pui la somn, a adăugat la fel de încet și mormăit.
— Sunt în regulă, l-a asigurat. Îmi place priveliștea de aici, încearcă să dormi, o să te ajute.
— Somn ușor.
Ceasul trecuse de ora unsprezece și tipul părea că trecea foarte greu iar supărarea lui Jimin era pe măsură, se simțea trădat și Jin îi dăduse dreptate deși nu aflase toată povestea. De la geamul dormitorului putea observa luminile nordului din depărtare, se îndrăgostise cu adevărat de luminile nordului de prima dată când călcase pe pământul înghețat al Svalbard. A adormit ignorând mesajele pe care le primea continuu pe whatsapp, se deconectase total pentru că era supărat—al naibii de supărat.
— Jimin-ah, trezește-te.
Jungkook se trezise de aproximativ două ore, avusese nevoie la baie, decisese să nu se mai întoarcă în pat pentru că era cinci și opt minute, se străduise să ajungă la baie și își administrase tratamentul, reușise să-și facă un duș scurt pentru că nu se mai suporta atât de bolnav, nu-i plăcea să fie bolnav, și-a luat tratamentul și a mâncat două mere.
— Jungkook?
— E opt fără douăzeci, mă poți lăsa la școală?
Jimin și-a deschis leneș ochii, adormise pe fotoliu rezemat de perete, dormise într-o poziție ușor inconfortabilă dar se simțea destul de odihnit, l-a privit pe Jungkook care purta o pereche de blugi gri și un pulover bleu, cearcănele i se mai estompaseră și stratul subțire de fond de ten pe care și-l aplicase reușise să-l facă să pară mai uman.
— Opt fără? L-a întrebat și a căscat. Școală?
— Da, e opt fără. Da, astăzi încep.
— Te simți bine? L-a întrebat și s-a ridicat, s-a îndreptat și s-a frecat la ochii apoi și-a verificat telefonul, avea optsprezece mesaje și cinci apeluri nepreluate, unul de la Taehyung și unul de la Jin.
— Șchiopătez, aș avea nevoie de o cârjă sau puțin suport.
— Văd ce pot face, mă duc la baie. Anunță-l pe Jin-hyung, să nu-l sperii. Ia numărul din agentă, i-a dat telefonul și a ieșit din cameră, și-a notat numărul în propria agentă și i-a scris un mesaj lui Jin, și-a mai luat o pereche de șosete în picioare. Îi era destul de greu să pășească datorită durerii pe care o simțea dar nu voia să lipsească în prima zi, voia măcar să facă cunoștință cu elevii cu care avea să lucreze, se bucura că nu tușea și cu excepția febrei și a durerii în gât nimic nu-l supăra, s-a sprijinit de perete și s-a așezat pe canapea, a privit luminițele bradului și a zâmbit trist.
— Am dat-o în bară în prima mea zi aici, incredibil.
— Ai avut doar ghinion, vocea lui Jimin s-a auzit de pe hol iar câteva secunde și-a făcut apariția, se ciufulise și se spălase pe față. Cafea luăm de pe drum dacă vrei, a căscat lung și i-a luat bocancii de la ușă, l-a ajutat să se încalțe apoi i-a adus paltonul, și-a scos fularul pe care îl băgase pe mâneca gecii cu care venise îmbrăcat și i l-a înfășurat în jurul gâtului. Căciulă ai?
— Da, e în rucsac.
— Nu trebuie să umbli cu capul gol mai ales în starea în care ești, ai înțeles? Straturi.
— Am maieu, maletă, puloverul ăsta și pe sub blugii mi-am pus niște ștrampi, cred că sunt în regulă.
— Arăți bine așa înfofolit.
