Crăciunul era mai aproape decât se aștepta, cele câteva zile de dinaintea sărbătorii trecuseră atât de repede și se întâmplaseră atât de multe lucruri îi venea greu să creadă că ducea o viață nouă—o viață complet nouă mai bine spus departe de tot ceea ce făcea înainte, departe de activitățile sale obișnuite într-un loc complet nou pe care îl adora. Primise din partea lui Jin invitație la cină din seara Ajunului pe care o organizau anual alături de cele mai importante persoane pe care Longyearbyen le avea și în ziua de Crăciun alături de Ice Fang, refuzase politicos ambele invitații pentru că nu-și dorea sub nici o formă să se afle în apropierea celor doi îndrăgostiți care reușiseră să-l facă să-și blesteme zilele, însă, găsise alinare ori de câte ori era nevoie în brațele lui Jimin și liniște în mica biserică care îi fusese prezentată încă de când venise pe insulă. În copilărie numise mulți copiii ca fiind cei mai buni prieteni ai săi, apoi, rând pe rând dispăruseră lăsându-l singur, când l-a întâlnit pe Ivan spusese că sigur avea să fie diferit și era, cel pe care îl numise „prieten bun" pentru mulți ani nici măcar nu-i răspundea la mesaje sau telefoane așa că, încetase să-l mai sune. De când avusese parte de întâlnirea neprogramată și nedorită cu Yoongi și Hoseok, Jimin îl convisese pe Taehyung să-l lase să doarmă noaptea cu Jungkook și alături de Jin încercau să nu-l lase singur pentru că o singură noaptea nu reușise nici unul să rămână cu el iar dimineața când Namjoon mersese să-l ia pentru a îl duce la colegiul îl găsise pe jos în sufragerie privind undeva afară, fără să-i remarce prezența, părea că dormea cu ochii deschiși. Nu avea nevoie de cât să fie cineva noapte să doarmă cu el, în rest, fusese numit periculos doar pentru că nu se baza pe nimeni iar el le zâmbise, așa fusese tot timpul, Jimin venea doar seara după nouă pentru a dormi cu el și nu aștepta să-l ajute cu treburile sau cumpărăturile pentru că se descurca bine și nu era necesar. Vacanța de iarnă dura o săptămână și începea din 23 decembrie până pe 3 ianuarie motiv pentru care Jungkook își strângea lucrurile pentru a putea cum se cuvinte în vacanță, nu se simțea deloc încântat de aceasta dar avea să profite de timpul său liber acasă, când se gândise pentru prima dată la vacanță de iarnă intenționase să plece înapoi pe continent să-și petreacă puținul timp liber alături de foștii săi colegi de echipă dar având în vedere că nimeni nu-l căutase și nu-i răspunsese avea să rămână acolo. Simțea într-o oarecare măsură că sărbătorile de iarnă se apropiau, orașul prindea culoare datorită luminițelor festive și a bradului care era împodobit în centru, micul său brăduț de acasă era oricum mai frumos și își cumpărase mai multe luminițe pe care le instalase în sufragerie și dormitor și de cele mai multe ori prefera să le țină pe acelea aprinse în detrimentul becurilor și dacă nu s-ar fi simțit atât de nesigur datorită stărilor proaste care îl cuprindeau fără motiv ar fi renunțat și la dormitul cu Jimin. Chiar dacă refuzase invitația acestora de a participa la cinele organizate și la oferitul de cadouri în dimineața de Crăciun nu însemna că nu avea să-și dea interesul și să le cumpere acestora câte o mică atenție, nu-i cunoștea prea bine dar voia să le întoarcă bunătatea cu care fusese răsplătit în ultima perioadă. Și-a lăsat lădița cu lucruri pe biroul din cancelarie alături de bilețelul cu numele său pe ea, Jimin îi promisese că avea să-i lase lădița acasă după ce își termina treaba. În drumul său spre stația de autobuz a salutat pe toată lumea pentru că fusese tratat și primit bine, nu înțelegea de ce el avea întâietate în autobuz, la orice coadă, oriunde merge pentru că nu se considera deloc diferit de restul locuitorilor dar nu voia să-i supere, când toată lumea îi spusese că la un moment o să se simtă plictisit de întuneric și le spusese că așa ceva nu o să se întâmpla, avusese dreptate, îi plăcea întunericul pentru că era greu să fie citit. Culoarea pielii sale își mai revenise dar în continuare ochii îi erau tulburi și buzele ușor violet, întâlnise cu Hoseok din curtea colegiului îi demonstrase că el era mai puternic decât el prin simplul fapt că nu-și dorise să poarte nici o discuție, nu se plânsese și nu făcuse deloc pe victima, rămăsese ferm pe poziții chiar dacă îl durea și își continuase viața după propria rutină. Se trezea la aceeași oră dimineața, bea cafeaua cu Jimin apoi se pregătea de muncă, ajungea la colegiul la șapte jumătate și pleca la doisprezece pe jos spre casă pentru că mersul pe jos îi făcea bine, obișnuia să folosească autobuzul doar la situații speciale cum era aceasta, era trecut de ora unu și conform programului de sărbători centrul comercial avea să se închidă la ora patru și să se deschidă la prânz până după Anul Nou, numai avea acces la aceleași facilități ca pe continent dar chiar și așa se simțea bine. Când autobuzul a oprit în stația din fața centrului i-a mulțumit șoferului printr-o înclinare a capului și a pășit grăbit spre intrarea în centru, diferența de temperatură nu-i plăcuse niciodată și voia să simtă din nou confortul gradelor cu plus, se obișnuise cu multe grade în minus și răceala pe care o avusese imediat după ce ajunsese, era, după spusele asistentei medicale din oraș cel mai bun lucru care i se putuse întâmpla pentru că avea anticorpi necesari pentru vremea de acolo, îi mai recomandase câteva suplimente pe bază de plante și-i spusese să aibă grijă să nu se înfofolească prea tare, observase că el obișnuia să se îmbrace mult mai gros decât Jimin sau Jin și uneori se simțea inconfortabil datorită hainelor groase, le urmase exemplul și straturile subțiri chiar ajutau, și-a scos căciula, fularul și mănușile și s-a oprit în dreptul unui stand unde clienții își puteau lăsa hainele sub supravegherea unui angajat.
