Noaptea polară era pe final—păruse că trecuse mult mai greu decât anul precedent, mult mai friguroasă, întunecată și plină de ninsoare. Motiv pentru care la data de douăzeci și doi februarie, vremea era îngrozitor de rece iar întunericul era în mare parte înlocuit de ceață. Ninsorile începuseră și ele să se intensifice și stratul de zăpadă de zăpadă depășise jumătate de metru iar un val de turiști fusese anunțat de către reprezentații agențiilor de turism dar și a aeroporturilor pentru persoanele care nu-și doreau să călătorească printr-o agenție, managerul aeroportului din anunțase și el că începând cu douăzeci și patru februarie mai mulți turiști vor sosii în localitate și că majoritatea vor pleca după circa zece zile cu mici excepții. Siliv alături de mai multe fețe importante în localitate se întâlniseră în camera de ședințe din cadrul clădirii unde Yoongi alături de departamentul de poliție își iau sediul—era mult mai mult decât o primărie sau o secție, era un loc unde cele mai importante decizii se luau. Siliv stătea lângă Joohyun, administratorul celei mai cunoscute pensiuni din zonă, iubita sa stătea față în față cu el, venise pentru că bunica sa deținea un mic restaurant foarte apreciat de turiști, deși întârziase Sunoo reușise să adune de la cei cu afaceri mici planificarea pentru următoarele două săptămâni iar managerul centrului comercial își făcea și el apariția alături de Seoho care deținea cel mai mare magazin de suveniruri și un restaurant tradițional, nu existau multe locuri de luat masa motiv pentru care localnicii care primeau oaspeți se ofereau să le și gătească. Ușa s-a deschis și pe ea a intrat, îmbrăcat foarte gros un bărbat destul de înalt cu păr cărunt și accent britanic—Gale se ocupa de centrul de sporturi din localitate de mai bine de zece și nu dădea greși niciodată, avea cincizeci și opt de ani și locuia în Lonyearbyen de mai bine de treisprezece ani. Și-a tras scaunul apoi s-a dezbrăcat de geac, i-a salutat pe toți și s-a așezat, privirea i s-a învârtit prin cameră și când ușa s-a deschis din nou, Yoongi a tresărit obosit, s-a uitat peste umăr și i-a văzut pe cei care lipseau de la aceea întâlnire alături de Namjoon, Jimin și Taehyung. Idea lui Hoseok de a deschide un club în localitate fusese bine primită de localnici dar când plecase, toată responsabilitatea se revărsase asupra lui Jimin care părea depășit de tot ceea îl aștepta. Se putea spune că ei erau consiliul administrativ al localității dar conta ceea ce aveau de spus și localnicii.
— Jin-hyung? Yoongi l-a întrebat pe Namjoon care se rezemase de perete.
— Am vorbit mai devreme cu el la telefon dar spunea că nu se simte bine și nu o să vină.
— Înțeleg. Deci, putem să începem? I-a întrebat pe cei prezenți și le-a împins laptopul apoi s-a întors într-o parte cu scaunul pentru a putea vedea ceea ce aveau de gând cei prezenți să pregătească pentru viitorii turiști. A înăbușit un căscat și și-a frecat ochii leneș—era obosit, voia să doarmă dar trebuia să fie prezent la aceea întâlnire, știa că putea să aibă încredere în cei prezenți că aveau să ia cele mai bune decizii așa cum o făceau anual dar totuși—responsabilitățile erau responsabilități. Și-a închis ochii și și-a lăsat capul pe spate, un val de greață îl făcuse să cutremure, și-a deschis ochii și a privit prezentarea, vedea încețoșat și părea că literele și cuvintele se amestecau între ele și amețeala care îl cuprinsese l-a făcut să se sprijine cu brațul de masă și s-a scurt—asemenea unui slime pe podea.
— Yoongi! Vocea subțire și ridicată a lui Jimin s-a auzit puternic înainte să se ridice de pe scaun și să-l prindă de brațul drept. Yoongi, uită-te dracului la mine!
— Jim...
— Întâlnirea s-a terminat, Namjoon a decis privindu-l pe Yoongi cum se ghemuise rezemat de Jimin pe podea. Julia, tu rămâi, le-a făcut semn tuturor să se ridice și să părăsească încăperea înainte ca Taehyung să se așeze lângă el pe podea, i-a apucat mâna stângă și a început să i-o frece încercând să-l facă să se simtă mai bine.
