Când alarma lui Yoongi a sunat la ora șapte, el nu a putut decât să înjure, s-a întins și a apucat telefonul de pe noptieră, a oprit alarma și a căscat lung. Era obosit, ajunsese târziu acasă datorită unor probleme apărute brusc din cauza lipsei unei persoane dintr-un grup de turiști, s-a ridicat după câteva momente din pat și a mai căscat încă odată, și-a încălțat papucii de casă și și-a scos telefonul de la încărcat apoi a ieșit din cameră, l-a salutat din mers pe Taehyung care se spăla pe dinți în baie cu ușa deschisă, a coborât scările și a ajuns și apoi a intrat în bucătărie unde Jin își bea liniștit ceaiul de stomac.
— Neața, hyung, l-a salutat și a trecut pe lângă el, și-a pus telefonul pe masă apoi a deschis primul sertar din dreptul aparatului de cafea și a luat o capsulă pentru espresso, a pus-o în aparat iar apoi și-a pus cana obișnuită sub.
— Ești bine? L-a întrebat privindu-i mișcările greoaie și Yoongi a aprobat nu foarte sigur din cap, și-a luat pachetul de țigări de pe masă și a aprins una apoi a rabatat geamul bucătăriei. Ai venit târziu?
— Pe la două, Namjoon a spus că te simți rău și am rămas eu la secție. Sincer nu știu cum s-a putut pierde, a recunoscut și a mai tras un fum din țigară apoi a pus-o în scrumieră, s-a întors la aparatul de cafea și l-a oprit, a luat borcanul de zahăr împins de către acesta și a adăugat o linguriță apoi s-a întors la geam.
— I-am spus aseară, poate nu vrea să fie găsită.
— Dacă e așa, ar putea doar să trimită un mail. După ce că suntem o mână de oameni, asta ar scutii toți localnicii de stres. Nu-i ca și când avem mulți agenți de poliție.
— Știu și asta dar...
— Hyung, a oftat învins Yoongi. Nu încerca să le cauți scuze, e o prostie să dispari așa și să nu anunți pe nimeni.
— Yoongi-hyung, poți să trimiți tu un colet astăzi? Trebuie lăsat la oficiul de la aeroport. Taehyung a strigat din capătul scărilor în timp ce își închidea nasturii cămășii pe care și-o luase din șifonier, a intrat în bucătărie, a pornit cana de fiert apă și a pus un pliculeț de ceai într-o cană.
—Bănuiesc că n-am o variantă de refuz.
— Cam așa ceva, a râs și a pus apa fierbinte peste ceai, și-a tras un scaun și s-a așezat. Cred că am reușit să dau de Jungkook, a spus brusc Taehyung și Yoongi s-a înecat cu fumul de țigară, a tușit de câteva ori înainte să o stingă.
— Cred că am reușit să trec peste, a spus după ce și-a revenit Yoongi. Au trecut aproape două luni, când o persoană pleacă așa, înseamnă că nu-și dorește să fie găsită.
— Dar...
— A fost mai mult decât suficient să recunosc că ați avut dreptate cu privire la relația mea cu Hoseok și nu-l pot învinovăți cu nimic pe Jungkook. L-am făcut să sufere și probabil s-a săturat cum eu m-am săturat de certurile nesfârșite cu Hoseok. Sunt bine, vorbesc serios. N-aveți de ce să vă faceți griji.
— Dacă spui tu, n-avem decât să te credem, nu?
Jin a aprobat din cap și s-a ridicat de pe scaun, și-a spălat cana apoi a oftat învins.
— Deja îmi e somn, s-a plâns.
— Până la vară mai este.
— Ce te face să crezi că după ce nasc o să am liber? Nici unul din voi nu e capabil să țină o școală și nimeni nu vrea să vină de pe continent, e frustrant.
