— Arăți mult mai bine astăzi.
— Mă simt mult mai bine astăzi, a recunoscut relaxat și și-a înfipt furculița în porția imensă din fața sa apoi și-a vârât-o în gură. Delicios!
Namjoon a râs și a luat o gură din paharul său de vin alb, nu crezuse că avea să-l vadă pe Yoongi simțindu-se atât de bine. În ultimele două luni se simțise atât de neputincios încât îl durea, și-ar fi dorit să poată face ceva pentru prietenul său dar avea mâinile și picioarele legate. Primele două zile îl speriaseră chiar și pe el, nu-și imaginase că reușise să acumuleze atâta ură pentru Hoseok și bărbatul cu care se întâlnea până nu-l văzuse cum îl lovea pe acesta cu pumnii și picioarele în curtea cabanei unde își petrecuseră anul nou pe ascuns, nu se oprise nici când sângele îi țuruia din nas și din gură. Nu-și putea scoate din minte imaginea cu el nervos, părul îi devenise alb, ochii i se înroșiseră iar colții îi făcuseră răni la gură iar mâinile îi erau vineții, pline de sânge și știa că îl durea dar nimic nu se compara cu ceea simțea. Încercase să-l oprească, atât el cât și Taehyung și nu reușiseră iar faptul că Hoseok intervenise de două ori îl enervase și mai rău—stătuseră și-l priviseră până când se oprise brusc și plecase de acolo ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.
— Pastele astea sunt genial! S-a întins și a luat paharul de vin de pe masă, a luat o gură din el. Aishh! Atât de bun!
Când acceptase să iasă cu Namjoon la prânz nu credea că avea să se simtă atât de relaxat, bărbatul îi era prieten de atât de mult timp încât știa că nu putea ascunde nimic de el.
— Tu ai băut, eu am băut și mergem pe jos?
— Mno.. Aș putea conduce eu, n-am băut decât două guri.
— Tocmai mi-ai spus că te-ai urca băut la volan doar pentru că ai băut două guri de vin?
— Nu fi atât de rigid, Namjoon. Știm amândoi că nu ar fi nici prima și nici ultima dată când o fac.
— Aș prefera să nu o mai faci, a recunoscut și a oftat, și-a luat telefonul de pe masă care îi suna și i-a răspuns lui Jin. Da?
— Să ți-l bagi acolo nu ajunge soarele! I-a urat bărbatul și Yoongi a pufnit în râs auzindu-i tonul supărat. E pe bune treaba aia, m-a sunat.
— Puteam să jur, a recunoscut. Mersi că m-ai sunat, poți să ne iei și pe noi din oraș?
— Sigur, termin în vreo cinșpe minute ce am de făcut.
— Ai grijă de tine, a spus și a închis. A luat sticla de vin de pe masă și a turnat în ambele pahare. Felicitări! I-a urat lui Yoongi și a ridicat paharul.
— Pentru? L-a întrebat curios și i-a repetat acțiunea, au ciocnit și Namjoon a ridicat din umeri zâmbind.
— Viața pare să se așeze.
— Dacă spui tu, a murmurat fiind surprins de explicație și a băut tot conținutul paharului.
În urmă cu un an nu ar fi crezut că ar ajunge vreodată să bea atât de des și adesea atât de mult, nu știa când începuse să bea atât de des și nici atât de mult. Cel puțin în ultimele patru luni se îmbătase de câteva ori, atât de rău încât nu-și putea aminti nici măcar cum ajunsese în propria cameră—nu era mândru de asta, nu voia să recunoască că are o problemă pentru că toți cei din jurul său știau deja asta. Poate că ăsta era unul din motivele pentru care devenise mai retras și pentru care toți prietenii săi apropiați încercau să-l copleșească cu atenție—le era frică că ar putea să facă ceva nebunesc, mai încercase înainte.
