Devenire

Niciodată al meu

Viviana pov

De dimineață am spus să fie pregătită mancarea, de către una dintre servitoare, care se pricepe. Ele s-au înțeles între acestea și le-am lăsat, să își termine treaba. 

La masă, am băut suc de portocale și am gustat doar paine prajită, în vreme ce Veronica și Cristi erau la fel de tăcuți și somnorosi. Mi-am adus aminte că trebuia să îl sun pe musafir, nici măcar numele nu îl știam. Toată noaptea am stat și m-am întrebat, dacă îl cunosc de undeva. Fiindcă mi se pare o figură apropiată, dar nu știu de unde să îl iau. 

-Soră, o să avem un bucătar sau nu? 

O aud pe Veronica, se pare că își revine repede și mă uit spre ea lung : 

-Sigur că da, ce te face să crezi opusul? 

Veronica își drege vocea și se uită în ochii mei veselă : 

-Atunci, se poate să mă văd cu el? E drăgut și e timid, îl doresc. 

Îi cer ajutor din priviri lui Cristi, dar el se holbează la telefon, pe care îl ține pe masă, langă mancare, de parcă nu îi pasă de regulile noastre : 

-Tu cu cine tot vorbesti de la prima oră? 

Îl atac fără să fiu calmă și Cristi tresare cand mă aude, blocand telefonul de îndată : 

-Ce e, nu am spus nimic greșit! 

Veronica se întinde spre el și îl irită precum un copil ce este, e cea mai mică dintre noi, iar Cristi e al doilea în familie, după mine, dacă e să o luam după varstă. Veronica în schimb, are abia douazeci și unu de ani, dar este o problemă pe capul tuturor din familie, una pe care nu o pot detesta însă. E sora noastră pitică și am o slăbiciune pentru ea, chiar dacă nu o arat mereu. Și Cristi e singurul băiat, care se consideră greu de înțeles, dar pe care îl iubesc la fel de mult. Noi încercăm să fim uniti și acolo unul pentru altul, chiar dacă nu ne iese. Părintii nostri sunt prin lume, fără să le pese prea tare, de responsabilităti. Mi-au predat mie totul, însemnand ce au dorit să lase pe moment, nu au sacrificat o bună parte din bunuri. În concluzie, fiind cea mare dintre ei, a trebuit să mă ocup și de casă, de ei, dar mai puțin de mine. Iar el, Miron, deși a promis că o să fie stalpul casei mele, nu a fost sincer de la bun început. Încă îmi apar în fața ochilor imaginile de atunci. NU AM ȘTIUT DECAT LA NUNTA LOR, CĂ ARE PE ALTA ȘI CĂ O SĂ FIE TATĂ. Mai dureros este că și eu eram însărcinată cu el. DAR NIMENI NU ȘTIE ADEVĂRUL. Fiindcă am luat o decizie care nu mi s-a potrivit, dar pe care nu am putut să o evit. Miron nu a fost primul pentru mine, dar a fost primul care mi-a făcut inima să simtă și care a pătruns dincolo. Dar cu toate acestea, își vede liniștit de viață, după ce mi-a distrus mie prezentul. Și trecutul, pe care l-am petrecut amandoi. Eram împreună de cativa ani, însă m-a mințit. 

-Soră, ești bine? 

O lasă Cristi mai moale și Veronica gustă din fiecare fel, fără să-i pese că altii suferă. Așa este ea, mai mereu în lumea ei, fără să fie pregătită pentru lumea în care trăim. Uneori aș vrea să fiu ca ea, dar nu pot. Nu am știut cum să o fac, nici nu mi-a plăcut să cer ajutorul. Sunt închisă în mine și dificilă. 

-Da, Cristi, mersi. Scuze pentru mai devreme. Cu cine discutai? 

Cristi îmi susține privirea și îmi răspunde fără să mă mintă, așa cred : 

-Soră o cunoști pe femeia cu care vorbesc. Este tot ea. 

-O cunosc din spusele tale, nu personal, frate. Aș vrea să o întalnesc. DACĂ EȘTI SERIOS ÎN PRIVINȚA SA.