Devenire

O singură iubire

Media, Veronica. 

Nu mai știu nimic de Miron ori de ceea ce plănuieste să facă. Iar situația de acasă nu este bună deloc. 

Dalia se află cu mine în cameră, am dorit să discut cu cineva, despre ce mă apasă, dar nu știu cat mă poate ajuta : 

-Deci, nu vrei să îmi povestesti cum se cuvine? 

Mă întreabă implicată, iar eu mă gandesc la Viviana, la faptul că a plecat de ceva timp, fără să spună unde. Nu pot să o scot din mintea mea, deși iubita îmi este alături. Deși ceea ce am avut, o distractie, ne costă pe amandoi scump. 

-Sunt un tip rău, Dalia. Nu știu cum de nimeni nu vede, ce nemernic sunt. 

-Hei, nu vorbi așa de tine! Eu te cunosc, nu ești. 

-Ești sigură? Lucrez aici, dar de cand am apărut, le fac numai probleme. 

-Nu cred că ești tu de vină, ci faptul că oamenii sunt complicati. Nu ne place să ne recunoastem problemele ori să luptăm cu răul din noi. 

După atata vreme, Dalia mi se pare că arată superb, cand este și inteligentă, ori are vorbele la ea : 

-Ce pot să fac oare? Vreau să îndrept situația, nu să o agravez. 

-Nu cunosc detalii, însă e nevoie de discutie și de sinceritate. Cu toții să tragă în aceeasi directie.

Îmi răspunde și privirea îmi poposeste, asupra sa. O trag mai aproape și îmi cobor mainile, pe hainele sale care îi descoperă trupul într-o măsură : 

-Te doresc brusc. Nu știu cum ai făcut-o. 

Îi zic în barbă și o sărut, cu putere, Dalia zambind larg și fiind mulțumită. Vine peste mine, fără să avem rusine și continuam să ne sărutam, de parcă suntem într-o competiție. Îi ridic haina în sus, dorind să o fac a mea cat mai curand și trag de sutienul său, fără să mă pricep să scap de el. Dalia începe să râdă și mă ajută. 

Mă năpustesc asupra sanilor ei mari, de care îmi era dor și încep să-i sărut pe rand, uitand de probleme o clipă. Dalia se întinde pe spate și își înfige degetele în părul meu, cu ochii închisi.

 Cobor cu buzele spre buric, nu înainte să-i arunc fusta pe podea și să îi rup în graba mea, strampii, dar nu pare să se supere. Îi dau lenjeria într-o parte și ea își desface picioarele mai larg.

 O aud cum geme, fiind ocupat să-i ofer un sex oral pe măsură, dar un bubuit la ușă ne strică partida : 

-Sunt eu Cristi, pot să intru? 

Mă depărtez și încerc să îmi revin, iar ea se acoperă cu pătura roșie la chip : 

-Intră. 

Spun pe un ton sec și el se oprește în prag, cu o privire tristă : 

-Stiu că deranjez, dar Viviana nu răspunde la telefon. Vrei să mergem să o căutăm? Îmi fac griji. 

Dalia tace din gură, deși ochii ei sunt fixati asupra lui Cristi, dar nici el, nici eu, nu ne prindem. 

-Ești sigur că vrea să fie găsită? Poate are nevoie să stea singură. 

Îi spun și mă îndrept spre el, tragandu-l de brat și invitandu-l în cameră, peste noi : 

-Mă simt vinovat. Miron a fost dur cu ea, din cauza mea. M-am certat cu Crina prin telefon. Vreau doar să îmi apăr sora. 

Dalia ascultă cu atenție și îl cheamă pe Cristi, să ia loc, pe marginea patului : 

-Nu vrei să stai? Ești cam palid la față. Iustin, vrei să-i aduci niste apă?