Devenire

Nu e prea târziu

După câteva luni

Era să mor în urmă cu puțin timp. Însă nu mă doare atat de tare, că ura a reușit să mai caștige inima unei persoane. Cristi a spus că îl va trage la răspundere pe Georgian, susținea că o să se razbune, mai ales că are sentimente pentru acesta. Nu i-am permis. Cu ce mi-ar fi de folos, răspunderea răului cu și mai mult rău? Niciodată nu mai doresc să procedeze cineva din familia mea, în modul acesta. Am deschis ochii cu greu și cand am făcut primii pasi, mi-au dat lacrimile. În acea clipă, nu am mai avut nevoie disperată nici de Miron, nici măcar de Iustin, ci doar, de familia mea. Primul la care m-am gandit, a fost Radu, după Angela, Cristi și părintii nostri. 

Doar după ce m-am întors din pragul mortii, mi-am schimbat perspectiva și am înțeles anumite lucruri, în cel mai aspru mod cu putință. 

Acum, știu, pot să afirm cu siguranță, că nu mai poate să mă doboare vreo lovitură de la viață. Pentru Veronica, am aprins lumanari și m-am rugat, Radu fiind alături de mine. Am început să merg mai des la biserică, deoarece simt o mare recunoștință. Am priceput cu întarziere că sunt iubită și că deși nu pare, sunt mereu vegheată de acolo de sus. Am acceptat și că am trecut prin atatea, tot din cauza mea, pentru că nu am căutat ajutor unde trebuia. 

Vreau ca Radu și Angela, să nu fie ca noi. Vreau să fie credinciosi cu fapta, nu din gură și să nu își irosească ani din viață, fără să știe pentru ce trăiesc. Îmi doresc să îl cresc pe Radu, așa cum nu am fost eu crescută. Îmi doresc să îl pregătesc, pentru ce va urma. Îi voi spune, cand o să fie mai mărisor, ce mi-a lipsit mie. Am crezut că avand bani și un loc de muncă, nu îmi voi face griji legate de ziua următoare. 

Cât despre iubire, aceea unde nu am știut să simt din nou, ori să văd cum trebuie, nu mai știu dacă pot vorbi. 

Îmi trec mana prin păr și privesc spre masa din față, unde se află alți invitați. Voi ține un discurs, iar Miron este aici, alături de Marcela, care îmi aruncă priviri pline de invidie. Ochii lui mereu mă caută, dar ai mei, sunt prea departe în acest moment. Știu că se bucură fiindcă am scăpat, însă totul s-a terminat între noi. Afacerile merg mai bine ca înainte și partenerii nostri sunt din ce in ce mai impresionati de ideile noastre, ca și grup. În felul acesta, am putut să atragem și mai multe investiții, iar eu nu pot decat să mă simt ușurată, dar și îngandurată pe de altă parte. 

-Cum a putut să o aducă, fiind și cu burta la vedere? Chiar nu are rușine. 

Spune Cristi în urechile mele și privirea îmi poposeste asupra lui Iustin, care se află alături, nu m-a lăsat singură de cand a intrat în viața mea. Poate a greșit, nu îi iau apărarea, însă vreau să cred că s-a îndreptat și că îi pare rău. Nu fiindcă îi impun eu asta, ci pentru că a înțeles el singur, cum este mai bine pentru amandoi : 

-E logodnica lui, Cristi. În fond, ce problemă ai cu aceștia? Lasă-i doar. Oricum o să facem afaceri și cu ei, din păcate. 

-Iustin, simpla lor prezentă ne face rău. Mai ales surorii mele. Nu am reușit să o apăr pe Vero, dar pe Viviana mă voi strădui să o țin departe de aceștia. 

-Cristi, sora ta nu are nevoie să o aperi. Nu vorbi de parcă mai e copil. Nu cred că îi place. 

Se uită Iustin la mine și îi zambesc, dand din cap, spre acesta. 

Trag aer în piept, după care mă întorc spre el cu trupul și îmi aranjez rochia lungă și neagră, pe fugă : 

-Cum îmi stă? Nu vreau să pară că am exagerat. 

-Viviana, tu ești mereu frumoasă. 

Îmi zice fiind atent doar la mine și roșesc, în clipa în care îl aud. 

Cristi se întunecă la chip însă, în secunda următoare, cand Flavian și Dalia apar din mulțime, fiind mai apropiati ca niciodată : 

-Dalia s-a săturat de mine. Ne-am despărțit și s-a aruncat în bratele lui FLAVIAN. Oare cum crede că pot să suport? Poate că am fost de vină, dar e atat de dură! Nu vrea să îmi ofere altă șansă. Crina a reușit, chiar și închisă, să îmi distrugă relația. 

-Oare Crina a fost sau tu, Cristi? Cand te vei maturiza ? 

O tranteste Iustin fără să mai fie bland și Cristi tace din gură. 

Dalia pare mai fericită, decat era, cand era iubita fratelui meu. Se pare că Flavian, nu se comportă cu ea urat. Se pare că îi este tată și lui Radu. Încă mă evită, se simte vinovat, dar încerc să am o relație sănătoasă cu el, pentru Radu. 

Angela și Radu sunt cu ai nostri. Deja îmi este dor de ei. Știu că mă privesc însă, că au emotii pentru mine. Însă nu vreau să stau prea mult, în locul acesta. Vreau să mă retrag, în căsuta mea, unde îmi este bine. Alături de ei. 

-Cristi, unde te duci? 

Îl întreabă Iustin, cand se depărtează de la masă, după ce primeste un mesaj pe telefon. 

Dar nu îi răspunde. Trece pe langă cei doi și Iustin mă prinde de mană disperat : 

-Ce tot are fratele tău? 

-A suferit mult și el. O să se adune. Cu timpul. 

-Dar tu, Viviana? Încă nu îmi vine să cred. Esti langă mine, te ating, dar mă tem încă. Să nu te mai pierd. Mi-e frică să nu fiu capabil, să întind mana spre tine, deși fără tine, nu aș supravietui. Inima mea, nu ar putea, să ducă lupta, de una singură. Tu m-ai schimbat ca om și nu doar pe mine. Ai transformat totul. Îți multumesc, Viviana. Aș dori, după discurs, să accepti acest inel pe care l-am pregătit de ceva timp.