Devenire

Greutăți și pierderi

Veronica nu a putut să mai fie salvată, de medici. Iar pe Iustin, era să-l pierdem, dacă s-ar fi întarziat puțin mai mult. 

Vestile rele au venit una după alta și am simțit că la randul meu, cedez.

Radu este la bunici, fără să știe, că mama lui nu mai are să apară vreodată.  

Flavian și cu mine ne-am găsit la spital, fiindcă la acelasi spital, a fost adusă și Veronica. Inima ei nu a putut suporta însă,  ce a văzut. Am dorit să-l acuz pe Flavian, dar știam că nu era momentul potrivit. 

L-am sunat pe Cristi și el a venit, imediat, lăsand fetița cu CRINA. Dar nici ea nu era inocentă. Trebuia să anunț poliția, încercase să-l ucidă pe Iustin, care încă se zbate să trăiască. 

-O parte din mine s-a dus. 

Îi spun lui Cristi, plină de durere, el încă nu știe că am pierdut-o pe VERO :

-Soră, ce este? Ai zis de Iustin la telefon, ce a patit? 

Flavian se uită spre noi și îi explică, pe un ton slab : 

-Veronica a venit să mă vadă, în birou, dar acolo m-a găsit cu cineva. A făcut o criză, s-a simțit rău și se pare că inima i s-a oprit. ÎMI PARE RĂU, CRISTI. Nu am vrut să vă rănesc în felul acesta. Radu, copilul meu, se teme de mine. Sunt ca un monstru în momentul de față. 

Cristi se întoarce spre acesta cu trupul, cu o privire ciudată : 

-NU, CRED CĂ NU AM INTELES. SORA MEA TRĂIA MAI DEVREME. AM VORBIT, AM STAT CU EA ȘI CU RADU. 

-Îmi pare rău. 

Repetă Flavian cu lacrimi în ochi și Cristi se avantă spre el, cu pumnul ridicat : 

-DIN CAUZA TA, SORA MEA, NE-A PĂRĂSIT?! IAR RADU, ACEL BĂIETEL MINUNAT,  OARE ce AU VĂZUT CEI DOI? 

Flavian nu se apără în fața lui, iar eu mă lipesc de perete și plang, de una singură. 

Le cer să înceteze, mai ales cand o asistentă se apropie de mine, serioasă : 

-Puteti să îl vedeti pe pacient. Nu s-a trezit. Dar substanta care i-a fost găsită în corp, oare cum a ajuns acolo? Trebuie să îi fie luată o declarație, e imposibil să nu fie anunțată poliția. 

-Desigur. îi răspund  dăramată, fără să mă cert : 

-Nu este deloc ușor pentru noi, doamna. Vă rog să ne înțelegeti. Am făcut tot ce se putea, dar pe sora nu am putut să o mai ajutam. 

-Unde este Iustin, în ce salon? 

O întreb, iar ea spune să o urmez, dar Cristi vine dupa noi : 

-DAR VERONICA UNDE E?  VREAU SĂ ÎMI VĂD SORA, SIGUR O SĂ MĂ ASCULTE PE MINE. ERA ÎN VIAȚĂ, POATE CĂ NU SUNTETI BUNI ÎN CEEA CE FACETI! SORA MEA NU ARE CUM SĂ PLECE. 

Are Cristi o criză, iar ea se oprește din mers, după care îi aruncă o privire scurtă : 

-Ne pare rău, dar v-am explicat deja. S-a făcut tot ce se putea. 

-MAI REPETI ASTA DE ZECI DE ORI? EU VREAU LA SORA MEA, CE NU PRICEPI? 

Se contreaza Cristi cu ea, dar Flavian îl trage de brat spre acesta : 

-Știu eu unde e. Te duc. 

-DORITI SĂ-L VEDETI PE IUSTIN SAU NU? 

Mă întreabă confuză, iar eu înghit în sec și o aprob : 

-Da, după dumneavoastra vă rog. Fratele meu e condus de durere doar. VĂ ROG SĂ-L SCUZATI. 

-Să nu se uite că aici este un spital, liniste insist!