Devenire

Rămâi aproape

L-am așteptat pe Miron să se prezinte acasă o bună parte din noapte, dar în final, m-a furat somnul. M-am trezit devreme și am ieșit din cameră, cu părul deranjat și cu o privire nesigură. Aveam telefonul la mine și m-am gandit să-l sun, să văd pe unde este, dacă e bine. 

Dar înainte să o fac, am fost izbită de clipa aceea greșită, alături de Iustin. Sărutul cu el mi-a trecut prin fața ochilor, mi-a râs cu răutate și a dispărut la fel de brusc. Respirația mi s-a tăiat și vorbele despre Miron și starea lui, de care eram responsabilă, au rămas să-mi aducă suferință. DACĂ, DIN CAUZA MEA, SOTUL MEU A FOST CU ALTA ? DACĂ, DIN CAUZĂ CĂ I-AM PERMIS ȘI NU AM VRUT SĂ-L SUFOC, L-AM ALUNGAT DE LANGĂ MINE? 

Nu am mai făcut vreo mișcare și am închis ochii. Eram învinsă, eram epuizată, cand am considerat că totul o să se repare, se întamplă așa ceva. 

Trebuie să am o discutie cu sotul meu, dar cum? Ce vorbe îi voi spune? Cum să îi zic despre sărutul cu Iustin? Iustin care nu a putut să mă uite și care mă așteaptă. DE CE IUSTIN NU A VRUT SĂ-ȘI VADĂ DE VIAȚĂ? DE CE OARE STĂ PENTRU MINE ÎNCĂ? 

-Nu ai somn sau ce, nu ești mulțumită? 

Vocea Crinei mă forțează să revin la realitate și mă întorc spre ea surprinsă, fără să fiu pregătită pentru o confruntare : 

-Crina, știu că îmi vanezi sotul, dar ar trebui să te oprești. Ce învată Angela de la tine? Chiar nu ai rușine deloc? 

-Dar de la tine, VIVIANA? Chiar vrei să cred că ești lipsită de vreo vină? Vezi, asta m-a deranjat mereu la tine. TE CREZI PERFECTĂ, DAR NU EȘTI POT SĂ PUN PARIU! ȘI ÎN VREME CE LUMEA MĂ ARATĂ PE MINE CU DEGETUL, TU TE DISTREZI ÎN SECRET. 

Încerc să fiu calmă și o întreb pe un ton slab : 

-De ce ești atat de pornită impotriva mea? Miron are sentimente pentru mine, ne-am iubit, încă o facem vreau să cred. DE CE NU POȚI ACCEPTA DOAR? Nu ești tu cea din inima lui. 

-Fiindcă nici tu nu ai fost și nu mai ești. ȘTIU CĂ MIRON NU A FOST LANGĂ TINE NOAPTEA TRECUTĂ. Cine știe pe unde caută alinare, în loc să fie atent la mine! TOATE SE ÎNTAMPLĂ DIN CAUZA TA, VIVIANA. 

-Crina, eu am habar pe unde se află Miron. De ce trebuie să îți bagi nasul în relatia mea? E mariajul meu nu al tău! Nu uita de ce te afli aici, să te ocupi de Angela. Oricum Angela a crescut și fratele meu ar trebui să scape de tine mai repede. În fond, tu oare cum îl ajuti pe Cristi? Nici măcar nu l-am mai văzut să zambească, ai luat viața din el! 

Crina face un pas spre mine și înainte să știu ce are în minte, sunt lovită peste chip de palma sa, care nu este deloc usoară. 

Mă clatin pe picioare și sunt șocată de fapta sa, dar Crina îmi zice cu răutate în voce și în privire :

-Ești o decăzută, Viviana. Ești mai prefăcută decat noi toți. Nu lipsa unui copil vă desparte pe voi, ci altceva. Nu mai există sentimente, nu s-a lucrat la ele. Sunteți împreună, dar la ce bun? Rutina și timpul trecut își spun cuvantul. E LIMPEDE PENTRU MINE CĂ POATE, AI PE ALTUL ÎN INIMĂ, ORI DRAG. Nu mă poți minti, te miros, Viviana. La cea mai mică greseală, o să le arat adevărata ta față! 

Nu mai pot gandi o replică, pentru a o face să tacă. 

Ea îmi zambeste malefică și trece pe langă mine. 

După ce ușa se închide, mă las pe vine și încerc să nu plang. 

Mă simt aiurea și Miron nu este aici. Mă simt vinovată, așa cum spune ea, dar oare doar eu sunt de blamat? Și dacă da, ce mai încerc să salvez?