Devenire

Golul din piept

Iustin pov

Am renunțat la mine și m-am lăsat pe ultimul loc. Am privit cum a devenit soția lui, cum a făcut pasul cu el, așa cum și-au imaginat mereu. Am crezut că aveau să fie fericiți, dar se pare că nu le merge. Și cu cat încerc să fiu mai indiferent, cu atat sunt atras mai mult spre ea. 

Veronica nu îmi face treaba mai usoară deloc. Mă vrea la cheremul său, de parcă nu este capabilă singură nici măcar să respire. Am zis de atunci, este o fată răsfățată, care refuză să fie matură. Deși are un băiat, deși este mamă. 

Nici măcar locul de muncă nu mai este de folos cum bănuiam. De băutură nu mă mai ating, iar fanul tigărilor nu sunt. 

-Iustin, la ce te gandești? 

Îmi aud șeful cum mă întreabă, iar eu îmi revin în simtiri și zambesc jenat : 

-Îmi cer scuze. Nu știu ce m-a apucat. 

-Poate ar trebui să iei o pauză, te cruț cinci minute, hai lasă-mă pe mine. 

Mă alungă de acolo și mă îndrept spre prima ușă, pe care pot ieși, să iau aer. Dar cand o deschid, mă izbesc de privirea fiicei sale, care îmi dă tarcoale de ceva vreme. Stă picior peste picior, pe scaun și fumează relaxată. 

-Te-a  concediat tata? 

Râde de mine și trec pe langă ea, agitat. Îmi duc mana la gat și mă uit pe telefon fără să am stare. 

-Ai și tu scaun, ia loc. 

Îi aud vocea, dar prefer să o ignor.

-Te crezi dur, nu? Dacă mă tratezi cu spatele, îi știu pe cei, ca tine. 

Nu tace deloc și vreau să-i zic una, dar aproape că o lovesc, fără să vreau. Se dă în spate surprinsă de mișcarea mea și mă ținteste cu privirea : 

-Ori este altul motivul? Chiar nu mă găsesti atractivă? 

Arată ea spre trupul său, nu pot să mint, merge pentru o partidă, dar nu mai sunt acel bărbat. 

-Am pe cineva. 

Îi spun pe un ton slab, dar ea nu mă crede și mă atinge pe piept cu mana : 

-ȘI UNDE ESTE EA, MĂ ROG? TU O VEZI, O CUNOSTI OARE? ORI MĂ MINTI CU NERUSINARE? 

O apuc de mană fără să permit alt contact, iar ea se încruntă iritată : 

-AR TREBUI SĂ ZICI DA. DACĂ NU TE SUPUI, TE SPUN LUI TATI. ȘI O SĂ TE DEA AFARĂ. 

-Ești respingătoare, știai? Degeaba ai trupul acela, dacă inima ta e neagră. Un bărbat adevărat nu caută la față, ci în altă parte. 

Ea pare șocată de atacul meu și îmi apare un ranjet pe chip : 

-Nu te preface rănită. Amandoi știm că nu ai fost pusă la punct. 

-Nesimțitule, cum iti permiți?! 

Îmi trage una peste față în secunda următoare și încerc să nu mă cert cu ea, mai rău. 

-O să vezi tu ce vei păți. 

Șuiera spre mine și ridic din umeri, cu mana la chip : 

-NU ÎMI PASĂ. SINCER, MĂ DISTREZI FĂRĂ SĂ FI DORIT. CE MAI AI OARE? 

O iau peste picior și înainte să sară pe mine, ușa este deschisă, iar tatal acesteia se uită urat la noi :