Devenire

Ce apropie două inimi?

Toată noaptea m-am zvârcolit în pat, fiind într-o casă străină, în care știu că nu am dreptul să mă aflu. Spre dimineață, pe la ora cinci, am ieșit din cameră și am intrat în bucătărie, un întuneric apăsător fiind  așternut peste tot. Știam că am lista deja lăsată, pe masa din mijlocul încăperii, așa că am scos produsele din frigider și am început să gătesc de unul singur. 

Nu după mult, am primit un apel de la Miron și am răspuns după ce m-am asigurat că nu s-a trezit nimeni și că ușa este închisă : 

-Cum e noul job frate?

Îi aud vocea prin telefon, curioasă dar și groasă, iar eu privesc spre aragaz și ridic din umeri : 

-Nu e ușor deloc. 

-Ei bine, nu te lăsa descurajat imediat. O să afli ce am făcut în ultimul timp, mai ales că am uitat să te anunț că nu sunt în oraș. 

-Ce ai mai pregătit acum? 

Îl întreb fără să fiu uimit, doar îl cunosc, știu că e capabil de multe, mai ales, să fugă de familia pe care o are : 

-Vreau ca Viviana să-și amintească în cel mai oribil mod, că nu mă poate scoate din viața sa după cum are chef. Și oare ce o doare cel mai tare, dacă nu munca? Știu prea bine unde să lovesc, m- am asigurat că voi avea o nouă întalnire cu ea. 

-Deci, ești plecat din oras, dar îi faci probleme la muncă. Și oare cum? Știu că ai influentă și putere, dar nu crezi că nu ar trebui să te joci cu ea? În plus, lucrează și alti oameni, e vorba de mai multe la mijloc! Poti să nu mai calci peste cadavre, ca să îți atingi obiectivul frate? Sincer, cred că ar trebui să te oprești. 

-Parcă ești soția mea, Crina. Ai idee că nu ascult de nimeni, este? În fond, am actionat deja, nu regret nimic. Știu că par tipul rău în ochii tăi, dar ar trebui să vină la mine, nu să o facă pe aroganta. Are nevoie de o lectie, pe care i-o ofer deja. 

Amestec prin mancare și încerc să nu îl judec pe amicul meu, pe care am dorit să-l ajut, dar pe care nu prea îl mai înțeleg : 

-Iustin, hei frate, ce e cu tine? Nu îmi spune că ai devenit băiat bun, tu nu ești așa! Ai uitat de fosta ta, Dalia? M-am văzut cu ea din întamplare și a zis că îi pare rău și că ar dori să mai vorbiti o dată. Aș prefera să nu te mai implici în deciziile mele, dacă nu ești de acord cu ele!

-Miron, cred că ar trebui să te oprești. 

-Nu, nu o voi face! Nu am nevoie să te ascult, serios. Îți zic să îți vezi de viața ta, ești acolo doar pentru mine, nu uita! Într-o zi, ei vor afla și te vor uri. CHIAR TREBUIE SĂ MĂ FACI SĂ TI-O SPUN PE FAȚĂ? Poate, ești mai decazut decat sunt eu, amice. Așa că, las-o mai ușor cu sfaturile. 

Se supără Miron și îmi închide în nas. Nu îl sun din nou. Îmi arunc telefonul pe scaunul de langă masă și izbesc în altul cu piciorul, chiar în clipa în care Veronica intră pe ușă. Face ochii mari cand mă vede și prind scaunul cu mana, înainte să-l zbor pe ea și să o învinetesc fără să vreau : 

-Hei, ce macho ești în dimineata aceasta! 

Râde spre mine, pare impresionată, dar încerc din greu să mă calmez : 

-Am primit o veste urată. 

-Îmi pare rău să aud asta. Dar nu iti face griji. Viața e plină și de lucruri mici, însă frumoase, simple. Trebuie să vezi dincolo doar. 

Se apropie de mine, cu părul pe jumătate prins, dar cu privirea ațintită asupra mea : 

-Miroase atat de frumos, încat îmi vine să te mănanc!